Cateva vorbe .

Imi pare rau ca in ultimul timp nu am mai scris despre diferite subiecte , care ma intrigau pe mine . Chiar imi pare rau , insa trec printr-o perioada foarte stresanta si nebuna , incat nici eu nu stiu ce e cu mine . Parca traiesc intr-o lume paralela , de nu mai stiu in ce zi mai sunt , uit absolut totul , ma simt sufocata . Dar astea sunt doar niste scuze si mi-e rusine ca am ajuns asa sa ma plang si sa imi cer scuze . Chiar vreau sa scriu in blogul acesta deoarece imi place sa ajut oameni . Chiar daca stiu ca mai nimeni nu se uite . Nu imi pasa asta , mie imi pasa ca eu imi fac datoria de om , sa-i ajut pe altii.

Azi vreau sa vorbesc despre orgoliu.

Orgoliul

Orgoliul , din punctul meu de vedere , este arma unui om prost , sau a unui om care ii este prea frica sa recunoasca anumite greseli . Prin faptul ca te "orgoliesti" in fata celorlati , va garantez , ca o sa para ca vreti atentie , si mai ales , ca o sa pareti crispati si nesociabili , incapabili de a avea perceptii noi . Apreciez oamenii flexibili , cei care sunt deschisi la minte , care inteleg fiecare situatie imparte si nu se lasa dusi de nas de orgoliu , care stiu sa isi impuna un anumit punct de vedere.
Orgoliul e arma pe care nu trebuie sa o folosesti niciodata , doar atunci cand esti neindreptatit . O "sora buna" a orgoliului este Ambitia . Este ceea ce am spus mai sus ( cei care stiu sa isi impuna fiecare situatie imparte ) . Deci oficial un om orgolios nu are ce discuta cu mine . E adevarat ca toti avem montele noastre de orgoliu , si trebuie sa fii un adevarat om , cu o tarie da caracter foarte mare pentru a ti-l manevra , defapt se numeste omenie.