Fragmente

Luna si Soarele: Purgatoriul, o alta dimensiune.

Ma plimb , gandindu-ma cat timp a trecut pe pamant de cand sunt aici. Poate un minut? Poate trei? Totusi nu conteaza. 

Trec peste un pod. Dedesupt trece un suvoi de energie acvatica. Da, asa este aici nu exista apa.

Dimensiunea asta e foarte complexa, fata de lumea oamenilor. Aici totul inseamna energie, acolo totul era material, aici e doar energie .

Am ajuns in mijlocul unei paduri virgine. Energia ma strapunge ca o sageata, si ma indeparteaza; ma respinge foarte rapid si violent, asa ca fug repede in sectorul  4.

In purgatoriu sunt mii de sectoare, insa eu pot intra doar in primele 20 de sectoare. Sunt un suflet mai putin evoluat asa ca sunt blocata energetic atunci cand vreau sa ajung la sectorul 20 .

Nu inteleg de ce totul ma blocheaza neincetat. Ce mi se intampla? Totul e pustiu si totul ma respinge.

Incep sa alerg.......”Unde sunt?”

Acum sunt intr-un loc necunoscut, aurele din juru-mi erau total necunoscute dar placute. Au umpic de rau si de bunatate. Imi aduce aminte de viata pe pamant. La coltul unei casei e un suflet ratacitor, ma indrept spre el cu sfiala. E doar o imitatie al acelui sentiment. Tot timpul e asa: cam 10 ani ramai cu obisnuintele din viatele anterioare, cat esti in purgatoriu. Il intreb :”Ce faci? Ai nevoie de ajutor? Pentru ca eu da. Nu stiu unde sunt.”

Deodata s-a intors brusc la mine. Din ochii ii curgea sange, iar dintii groaznici de ascutiti ma faceau sa nu pot sa ii privesc, chiar daca nu ma speriau. Aura pe care mi-a dat-o m-a facut sa cad la pamant.

...............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Gardienii I |Capitolul 3|.

-Morgane-

Mergand prin centrul orasului incearca sa-si limpezeasca capul. Adierea vantului de vara ii dadea usor parul la o parte. Singurul lucru la care fata solitara in marele canion de metal, se putea gandi este discutia pe care a avut-o cu Dean. Imaginatia unei fete palide, cu buzele ca trandafirii si parul de castana ii revine in imaginatia ei vizuala. Ochii fumurii ii straluceau plini de dezgust, in lumina stravezie a cladirilor din juru-i. Fata stie unde se duce, planurile ii se invart prin mintea-i incurcata.

-Andreea-

-Ce vrea sa insemne asta?spun cu un aer nervos ce vroia sa imi stinga frica dezlantuita in mine.

-Vei descoperi.Stii ca e timpul sa ne antrenam,nu? De odata ce ai terminat scoala, ai timp sa mai meditezi asupra ce esti tu cu adevarat.