Ce iubim?

O intrebare retorica. Dar nu chiar. E o intrebare jumatate retorica jumatate meditativa. Ce iubim? Pur si simplu! ce iubeste un om?
Asta e intrebarea. Unde e raspunsul? Unde? Raspundem cu adevarat, sau ne mintim singuri? Multi ar spune ca spun adevarul atunci cand vor raspunde la aceasta intrebare. Multi vor spune ca e adevarat raspunsul, iar iubirea e exact ceea ce exprimam prin vorbe.
Majoritatea oamenilor raspund la aceasta intrebare astfel:
-Imi iubesc familia, imi iubesc sotia/iubita si imi iubesc prietenii.
Normal ca noi am spune cu totii asta, pentru ca pe de o parte e adevarat.
Si eu va intreb care e raspunsul corect la intrebare?
Ce iubim?
Ne iubim pe noi. Suntem oameni, normal ca ne iubim pe noi insine. Rasa umana este cea mai egoista rasa de fiinta vii din lume, sau chiar din tot Universul. Dar, pentru ca stim ca e adevarat, negam cu vorbele, insa faptele ne tradeaza actionand uneori in cele mai rele cazuri atunci cand vine vorba de a beneficia de ceva, de a fi noi insine satisfacuti. Nu cred ca va fi un om pe Pamant care va ceda la ultimul lucru pe care il are, pentru altcineva(nici macar pentru parinti).
Adevarul nu va fi spus niciodata exact asa cum va trebui, pentru ca daca vom afla toti adevarul vom pierde altceva mai important. Totul are un pret. E legea compensatiei.
Ce mai iubim?
Iubim puterea, banii. Iubim ideea de a fi in frunte, de a fi lideri.Iubim calea cea mai usoara, niciodata pe cea grea. Iubim lasitatea. Iubim lucrurile materiale. Iubim lucrurile lumesti.
Lumea ar trebui sa se trezeasca!

Scrisul

Scrisul. E un cuvant atat de expresiv si determinant, atat de complex dar si de abstract in acelasi timp. Scrisul pe cum e la randul lui un cuvant, este si o notiune paradoxala. Scrisul precum vorbirea este un mecanism complex, unde gandurile, imaginatia, sentimentele, notiuni cu caracter abstract, involuntare si nefizice se imbina cu procesele fizice din mintea umana: ratiunea, conectarea si transportul influxinilor energiei prin neuroni, activitatea creerului,dar si cu cele exterioare: miscarea mainii si implicit al degetelor, dar si frecarea penitei sau pixului de foaia alba, goala ce asteapta sa fie aranjata si decorata cu ceea ce exprimam si scriem noi, sau chiar bolborositul nostru atunci cand incercam sa surprindem gandirile noastre cu cuvinte cat mai ample si concrete.
Ce pot sa spun despre scris? Cum ma influenteaza pe mine? Cum ma ajuta? Cum ma determina la anumite actiuni? Cum ma deprima sau impiedica?
Eu sunt o scriitoare, toata lumea neaga asta, dar eu stiu ca sunt o scriitoare.Toti suntem.Scrisul ma defineste, ma face sa ma eliberez, ma face sa am speranta pentru viitor si pentru propria persoana. Scrisul e ceva magic, unde imaginatia se converteste din forma unor sentimente si imagini, in cuvinte, care la randul lor cand sunt citite se vor converti la forma lor initiala.
Scrisul e ceea ce iubesc eu cel mai mult sa fac iar nimic nu ma poate opri ca sa ma exprim.