Daca a-ti auzit de chakra ve-ti sti acum care si cum sunt., . Chakra este un concept filosofic care se referă la vârtejuri în formă de cerc care, conform medicinei indiene tradiționale, ar exista în corpul uman. Deși există mulți susținători contemporani ai conceptului, din cauza naturii subtile a subiectului, știința modernă nu a dovedit existența sau inexistența chakrelor.
Omul comunică cu mediul înconjurător prin intermediul chakrelor. Ele asigură un permanent schimb de energii subtile care au rolul de a mijlocii comunicarea în orice situație. Din fiecare chakra radiază un anumit număr de canale energetice („nadi”) cunoscute în tradiția yoghină sub numele de petale sau spițe energetice. Clarvăzătorii susțin adeseori că văd chakrele ca niște focare de lumină subtilă distinct colorate care au un număr diferit de petale, care pornesc dintr-un punct central.
Chakrele sau centrele energetice principale sunt șapte la număr, sunt dispuse de-a lungul coloanei vertebrale (din creștetul capului până la baza coloanei vertebrale). <sursa wikipedia>

 Aura energetica a omului este campul energetic ce il inconjuara si interactioneaza cu alte corpuri ce poseda energie.
Noi putem observa aura , dar oamenii de obicei sunt invatati sa vada numai partea fizica a tot ce ne inconjuara ci nu si partea spirituala.

Gata sau nu?

Ne-am intrebat vreodata daca suntem gata pentru ce ne propunem? Nu prea cred. Omenirea vrea multe , foarte multe, dar nu se gandeste daca merita , este pregatita sau poate primi ce isi doreste. Nu oamenii vor tot odata , imediat, fara sa se gandeasca daca e posibil . Cateodata asta nu conteaza , dar conteaza daca noi suntem pregatiti sa ne asumam riscul de a primi ce vrem, pentru ca deodata ce visul e indeplinit acel sentiment de implinire ne face sa orbim catre lucrurile vechi. Orgolilul si trufia incep sa isi faca aparitia . Da! Chiar asta suntem noi. Suntem orbiti cateodata de putere si trufie. Toti sunt asa . Toti oamenii vor ca viselele lor sa se indeplineasca. Sunt de acord cu asta , pentru ca fiecare dintre noi merita momentul lui de fericire si bucurie , cand totul e frumos si colorat in jur. Dar toate la timpul lor . Pentru ca : Cu rabdarea poti sa treci si marea! . Daca esti rabdator , poti fi si castigator, de obicei oamenii rabdatori sunt cei mai intelepti , pentru ca isi asteapta destinul in pace , calmi, poate chiar si cu ganduri iscoditoare, dar ei asteapta si asteapta si deodata ceva bun de intampla. In schimb daca fortezi lucruriel , ele se pot intoarce inpotriva ta. Destinul trebuie sa ruleze si chiar o face , insa  noi trebuie sa ne lasam dusi de el sa ne poarte unde vrea si unde ne este scris sa ajungem. Credinta face omul intradevar. Dar credinta nu trebuie sa devina obsesie. Totul trebuie sa curga lin pe raul vietii. Sa asteptam , sa meditam , sa ne gandim la ce suntem noi , sa credeam , sa iubim , sa vrem , dar sa nu actionam impotriva destinului.
E greu cateodata sa te gandesti la ce vrei si de daca esti gata sa ai ce vrei sau nu , pentru ca de multe ori ne dorim , mult peste standardele noastre. Visele se pot indeplini dar atunci cand suntem gata psihic , fizic si spiritual.
Daca nu esti gata pentru ce te-ai propus , inseamna ca trebuie sa schimbi ceva . Orice crezi ca nu e bine in viata ta si te face sa te simti prost , schimba-l fa-l sa dispara .

Luna si Soarele . Capitotull II: Instalarea.

Capitolul II: Instalarea.

Inaintam incet prin ceata densa ce ma inconjura. „Iubire!” strigam neincetat. Deodata un barbat inalt s-a apropiat de mine , aparand din senin. Mana lui fina mi-a atins pielea incordata.

S-a terminat a fost doar un vis , din vietile anterioare . Nu mai tin minte cate am avut. Sentimentul era asa intens , pacat ca a ramas doar o amintire. El era . Acela. Acela care in fiecare viata imi apare in cale. As vrea sa stiu de ce. Ce ar trebui sa invat din toate aceste intalniri cu acest individ. Pot sa spun ca il iubesc foarte mult , dar nu pot fi cu el. El e mult mai diferit , chiar opusul a ceea ce sunt eu. Dar totusi il iubesc . E  asa de magnific. Nu sunt singura care e indragostita de el. El  este cel mai dorit ,,mascul” dintre masculi. Parca ar fi un alfa printre multi omega.  Da..... Nu e posibil. Dar intalnirile noastre sunt prea dese. Poate ma urmareste. Nu are cum a zis ca suntem doar colegi de sector.

Totul e in capul meu.

....

Liniste. E asa de frumos , totul e asa de linistit. Astept cu nepasare poarta sa se deschida si incep sa nu ma mai gandesc la nimic. Acum incerc sa imi inchipui ceva , orice , dar nu pot. Cateodata asa se intampla , cand ma blochez nu mai pot face nimic. Asteptarea asta ma chinuie asa de tare. Bine ca e pace in jurul meu , daca ar fi zarva , m-as enerva foarte tare. Asa sunt eu. Complicata.

Din nou sentimentul de frica se intipareste in minte si nu pot scapa de el. ,,De ce am vrut sa mor? De ce am murit? Nu.... Nu trebuia . Trebuia sa fiu langa ai mei , sa ii tin eu ,tare. Eu sunt piatra lor. Eu sunt speranta lor. Vreau inapoi.”

Lacrimi sarate cad pe fata mea , fara pasare. Nu simt nimic, dar plang. Ma sterg si privesc in sus. Nu vad nimic. Totul e alb. Pare o vesnicie , asteptand in acest nimic.  „Phew!”  am rasuflat usurata.

Portile se deschid in fata mea. O lumina ma impiedica sa vad. Sunt obisnuita , am fost de multe ori aici. Pasesc inainte si incerc sa disting ceva in jur, dar totul este neclar.

Pasari ciripesc inocente. E zarva acum, dar nu ma deranjeaza . Acum vad. Vad cum cateva pisici se joaca in iarba si cum doua fete vorbesc pe o banca de langa mine. Ma gandesc la ce s-ar putea intampla acum ca sunt aici. Cu cine ma pot intalni din cine stiu, si din cine iubesc. Nu vreau sa vad pe nimeni.  Nu vreau sa moara , mai bine traiesc viata aceea decat sa astepte aici sute de ani pentru o viata noua. Pentru ca asa nu vor putea evolua , nu isi pot urmari destinul. Pasesc pe pietrele vechi ce sunt infipte in iarba de cateva sute de ani. Vantul imi bate prin par si simt cum ma linisteste raceala dulce si fina .Ma indrept spre sectorul meu. Aici e intrarea . Aici stau cei noi. Eu sunt veche. Si inca nu destul. De mult imi petrec eu vremea pe aici. Nu am fost un copil bun, asta pot sa spun despre mine. Eu am fost copilul problema.  Poate nu intotdeauna dar , nu am fost cea mai cuminte fata din sector.

Am ajuns rapid, de obicei ma pot teleporta daca vreau asta , asa ca am facut-o. E pustiu. Sectorul meu este in perioada vietii. Sunt singura , asa ca ma duc in casa mea.  O pace sinistra invaluie tot in jurul meu. Ma simt prost. Defapt nu simt, pur simplu imi inchipui ca simt.  Imi amintesc prietenii mei din ultima viata  si regret ca i-am lasat. „Oare il intereseaza de mine?” spun cu voce tare  , revenindu-mi iar acea obsesie .

Ma instalez in casa mea , veche dar frumoasa. Ma simt bine. Insfarsit am uitat de EL.

Ma gandesc acum si incep sa realizez  ca sunt iar , acasa . In PURGATORIU. E un loc frumos, linistit, aici nimeni nu e rau sau bun , toti suntem egali . Poate pentru ca nu avem deloc sentimente. Purgatoriul este impartit in sectoare . Nu stiu cate sectoare sunt si nici nu imi pasa. Aici este locul in care sufletele locuiesc dupa ce isi termina viata in lumea oamenilor sau lumea muritorilor. Aici sufletul se regaseste dupa ce moare in viata omeneasca . De obicei sufletul este foarte epuizat dupa o moarte in lumea oamenilor , pentru ca el incepe sa se dezintegreze in lumea oamenilor , de aceea el a parasit corpul , pentru a se reface. Daca sufletul se opreste din evoluat in lumea oamenilor si se deconecteaza de tot de lumea celesta sau lumea nemuritoare si el incepe sa involueze, Universul face in asa fel ca el sa se conecteze din nou cu lumea celesta , asa corpul moare.

Purgatoriul este cel mai frumos loc din lume si pot jura ca e si cel mai linistit. Viata omeneasca este foarte dura dar ne ajuta sa evoluam si e si frumoasa daca lasam ca destinul sa-si faca treaba.

Gandul cel mai stresant iar isi face aparitia in mintea mea. Nu imi pot aduce aminte cum am murit. De fiecare data cand am murit imi aduceam perfect aminte cum  , dar de data asta totul este intunecat precum o noapte de vara in lumea muritorilor.

Imi aduc aminte ce mult am evoluat in ultima viata. Aveam mari sanse sa ajung un om important , dar ceva s-a intamplat. Mi-am adus aminte cateva fragmente din celelalte vietii , asa ceva nu puteam face in altele. Pot simti durerea pe care o simteam in ultima vreme. Era doar in mintea mea dar parea asa reala . Nu imi pot explica de ce , dar sufeream . Mintea imi juca feste , isi batea joc de mine. Incepusem sa imi ranesc parintii ,nu fizic ci psihic , ii speriam prin comportamentul meu deviant. Nu pot sa imi dau seama ce aveam . Era ciudat , simteam de parca toata lumea ma ura , nu ma suporta sau vroia ceva de la mine.

Atasament sau Iubire

Deobicei eu imi pun aceasta intrebare? Sunt Atasata de cineva sau il iubesc? De multe ori aceste sentinemente seamana foarte mult , dar si difera foarte mult. Atasamentul se caracterizeasa prin nevoia de cineva, care este prezenta si in Iubire, dar in schim Iubirea e un sentiment mult mai complex. Iubirea din punctul meu de vedere nu se poate explica. Si de asemenea este impartita in categorii: -Iubirea familista.
                -Iubirea neconditionata.
                -Iubirea realista
                -Iubirea dumnezeasca
                -Iubirea conectata ( cea dintre sufletele pereche)
Atasamentul fata de o persoana e in unele cazuri foarte buna , dar de cele mai multe ori impinge Universul sa ne revenim din starea asta de atasament si sa ne reintoarcem la noi. Pentru ca trebuie sa traim o viata , si sa urmam un destin. Asa daca ne atasam de o persoana deviem de la subiect, incepem sa-i influentam viata , deciziile si o deviem si pe ea de la destin. Atunci ceva cu un impact dureros se va intampla. Deci de obicei e bine sa nu ne atasam de o persoana foarte tare, pentru ca dupa aceea s-ar putea sa o pierdem. Mai bine privim detasat viata, lucrurile , oamenii , iubim , ne ingrijoram , respectam si asa mai departe pentru o persoana dar in asa fel incat sa nu o influentam prea mult sau poate deloc. Atasati-va mai intai de voi si de Dumnezeu , iar apoi destinul se va relua cum ar trebui defapt.

-Iubirea-

De atatea milioane de ani , indiferent de cine , ce , sau cum , oamenii s-au iubit. Poate nu asa cum trebuia dar s-au iubit. Iubirea nu poate fi definita , poate doar ca un sentiment, dar stiu ca Iubirea e cel mai complex pentru ca e compus din mai multe sentimente cum ar fi :ura, jelozia, ingrijorarea, ATASAMENTUL , uimire , speranta , si asa mai departe.
Iubirea dintre doi oameni , e foarte interesanta . De ce ei se iubesc? De ce sunt ei conectati unul cu altul? Nu pot explica dar e ceva asa de frumos si armonios , pacat ca nu multi au parte de asa ceva(inclusiv eu).Dar nu asta inseamna viata sa fii iubit de cineva , viata inseamna sa iubesti tu. Pe toata lumea. Nu ura , totul se intoarce inapoi . Daca daruiesti iubire , iubire vei primi.

Luna si Soarele

Doua astre minunate , opuse dar care se inteleg. E o armonie intre cele doua creatii ale Universului , si chiar una foarte frumoasa. Iubirea mea pentru Astronomie este inradacinata in mine de mic copil si intotdeauna priveam impreuna cu tatal meu cerul zi si noapte si chiar  o mai fac. Imi aduc aminte cand plecam la bunicii mei la tara si ajungeam pe seara , admiram din masina culorile incredibile pictate pe cer. Roz, mov , albastru chiar si verde predominau cerul la apus. Apoi un albastru inchis si regal punea stapanire in cele din urma. Luna stralucea deasupra noastra , in timp ce noi eram asezati ajunsi la casa bunicilor , pe prispa si acultam greierii si priveam cerul instelat. Carul mare si carul mic imi captau atentia. Era uimitor ..
Pentru ca iubesc atat de mult aceste doua astre , am inceput o carte si m-am gandit sa o public aici, sper sa nu va suparati ( scuze daca nu am mai postat in ultimul timp dar am muncit mult la inceperea cartii.)

Luna si Soarele

Capitolul I: Desteptarea!

,,Nu pot deschide ochii. Deodata nu stiu ce e cu mine. Ce se intampla? Cine sunt? Unde sunt? Ce caut? Nu pot spune dar stiu ca pacea e in mine. E bezna. Liniste . Nu cred ca am mai simtit asta inainte. E o stare linistitioare precum o zi de primavara in natura. Hmmmmm. Dar ce e aia primavara , ce e aia natura? Pentru o secunda am stiu. Dar acum totul s-a dus.

Acum o lumina nebuna ma orbeste. Pot sa imi deschid ochii , dar lumina aceea puternica ma impiedica sa-i deschid. Totul se schimba acum. Intrebarile se inmultesc si nu stiu sa raspund. Dar ce sunt alea intrebari? Nu stiu. Nu stiu nimic. Totul e alb, in mintea mea. Ce e mintea? N-as putea spune , doar gandesc , cred ca asa se numeste cand vocea interioara naruieste toata linistea sufletului. Nu stiu nimic. Totul e gol , alb , un infinit de nimic. Dar acel nimic , doar pare sa fie acolo. Nu e ceea ce cred . Stiu mult mai multe decat imi imaginez si decat cred ca stiu.  Nu mai stiu ce inseamna a sti. Iar s-a dus. Nu. De ce? Pot scapa ? Pot afla , unde sunt? Nu stiu ce vreau , ce gandesc , ce inseamna totul. Ce e acela ochi? Ce e  aceea minte?

....

Vad. Da , pot sa vad. Ce s-a intamplat? Unde imi este pisica?” O teama groaznica se aprinde in mine. ,,Chiar am murit?” ma gandesc incercand sa imi dau seama ce se intampla. Un sentiment de panica ma cuprinde, dar apoi imi dau seama ca asta era ce imi doream. O camera alba imi sare in fata. Asta e singurul lucru pe care il vad. ,,Cum s-a intamplat asta?” iarasi panica incepe sa creasca. ,, Parintii mei... oare ce spun ? cum se simt?” teama se declansa din ce in ce mai puternic. Imi pare rau ca ii fac pe parintii mei sa sufere , dar totusi nu simt nimic. Sentimentele sunt niste amintiri , doar ma prefac ca simt , pentru ca defapt nu simt nimic. Ma asez , jos. Ma gandesc la tot ce s-a intamplat. Nu imi pot aduce aminte cum am murit. Stiu cine eram , si acum si in alte vieti. Numele meu este Luna. Nu imi pot aduce aminte de ce mi se spune asa , dar imi placea. Nici macar nu stiu cine imi spunea asa, dar asta nu conteaza acum. Incerc sa imi aduc aminte cum si cand am murit. Nu mai stiu cat timp a trecut decand nu am mai fost aici. A trecut mult timp, da. Imi amintesc cum cautam o noua viata , cum ii priveam de sus pe toti. Da. E ciudat , pentru ca ma plictisisem in ultimul meu corp , nu mai eram spre calea mea , ma impiedica sa-mi indeplinesc destinul.

„El....” am soptit. Chipul acela imi aparea in minte, am inchis ochii. Parca pot sa-l vad. Fata lui parca se contureaza in bezna mintii mele. Iubirea mea. Hmm .... De ce el a trebuit sa fie si in ultima mea viata? De ce el? Nu-l pot iubi. Nu cred ca el este , destinat mie. Dar totusi iar l-am intalnit , acelasi raspuns , aceleasi caracteristici. Indoiala se cuibarea intr-un colt al mintii mele. Imaginea corpului pe care il luase a disparut , acum e doar o ceata. Astep ca poarta sa se deschida. Acum imi amintesc , tot ce sunt , tot ce vreau , tot ce am facut , si tot ce am trait. Chin. Lumea oamenilor e trista , mai ales ca intotdeauna uitam tot ce am facut in vietile trecute. Dar stai....Poate ca de asta am murit. Pentru ca imi adusesem aminte ce am fost , sau macar o parte din ce am fost.

Luna si Soarele sunt creatii Universale. Mici in comparatii cu alte minunatii , dar aceste doua imi lumineaza inima si le sunt recunoscatoare , pentru ca fara Soare viata nu ar mai fi , iar fara Luna intunericul din mine m-ar distruge .

Cauzele sufletesti ale bolilor

Tocmai am citit un articol interesant. Era despre Cauzele Spirituale Ale Bolilor. V-as recomanda sa il cititi este foarte interesant. Chiar am invatat multe lucruri , doar dintr-un articol.
Pentru ca tot am deschis subiectul mi-ar placea sa va povestesc si eu putin din cate stiu.

-KARMA-

Cred ca toti au auzit de Karma. Da , este leagea universului , sau legea bumerangului. Se spune ca orice faci, se intoarce inapoi. Din propria experienta pot sa spun ca e adevarat , chiar daca la inceput nu credeam in asa ceva, acum gandirea mea s-a schimbat. Legea Karmei este principala lege pe care viata se bazeaza. Da!stiu este ingrozitor , pentru ca daca faci ceva rau , acel rau se va intoarce inapoi si chiar mult mai puternic .
Bolile , de obicei sunt declansate de anumite probleme interioare dar evolueaza cu ajutorul factorilor externi. De exemplu: un om este foarte suparat pentru ca sotia lui a murit. Nu mai are somn, nu mai are pofta de mancare, tot timpul este iritat , plange in fiecare zi cand ramane singur , adica s-a instalat depresia. Atunci cand o boala psihica sau chiar niste ganduri negativiste banale sunt instalate in subconstient si automat in minte , aura noastra sufera niste transformari negative. De multe ori transmite acele ganduri , iar Karma le intoarce sub forma unor boli. Pentru ca sufletul incepe sa se autodistruga cu ajutorul gandurilor nocive pe care le creem in subconstient , campul bionergetic devine slab scazand imunitatea , devenind foarte predispusi la anumite boli. Dar karma transmite inapoi acele vibratii pe care noi le-am avut si din cauza carora ne-am slabit aura , ajutandu-ne sa ne purificam sufletul . Deci barbatul o sa se imbolnaveasca la ficat sau fiere , sau chiar ochi . Daca el nu isi invata greseala , boala il va ucide , pentru ca cele trei elemente sa fie in armonie.
Defapt Karma nu e rea , ea doar incearca sa respecte sensul vietii, si acela este ca toate elementele din care fiinta noastra e creata sa fie in armonie si sa isi reia calea pe care trebuie sa o urmeze, adica DESTINUL.
De asemenea ne imbolnavim daca ne ingrijoram de o anumita boala. Daca uram , daca ne uram pe noi, daca dispretuim , invidieam , etc. Da este normal sa avem aceste sentimente , pentru ca suntem oameni , dar ele nu trebuie sa depaseasca o anumita masura.
Karmei i se potriveste foarte bine acest proverb : Dupa cum vei cultiva ,asa vei culege.
Fiecare boala vine la noi cu un motiv, ea trebuie sa ne invete ceva , sa ne aduca inapoi pe calea lui Dumnezeu , pe calea divina . Se spune ca daca IL iubesti pe Dumnezeu , vei fi ocrotit si chiar mai bine vei fi iubit.
Stiti care e remediul pentru toate bolilele . Iubirea. Iubiti pe toata lumea , chiar si dusmanii pentru ca asa ii poti privi de sus , cu inteligenta de cat sa-i urasti mai bine-i iubesti si in schimb vei fi iubit. Nu dispretui , iubeste . De asta am fost creati sa iubim.

Iubirea este singurul sentiment , pur dar si complicat, dulce dar si amar. Iubeste si vei fi iubit. Crede si se va indeplini. Iubirea e Acceptare. Acceptarea e Viata. Iar Viara e Destinul.

Implinirea

Wow. E uimitor cand un vis devinde realitate. Acel moment cand nimic nu te poate face sa te simti prost, cand te simti invingator. Poate ca nu multi au avut acel sentiment, si poate nimeni nu stie cum e sa ai un vis indeplinit . Multi oameni sunt tristi in lume , doar din cauza unor visuri nerealizate si dorinte mari si puternice . Nu este bine sa fii trist, dar eu inteleg oamenii tristi, pentru ca si eu am fost si cu siguranta o sa mai fiu. Este usor sa fii trist , insa sa fii fericit este foarte greu. Dar acel moment perfect va veni pentru toata lumea intr-o zi . Pentru ca asa e viata. Roata se mai intoarce sa stiti.
-Atunci cand un vis cat de mic ar fi el nu se indeplineste atunci pesimistul este creat dar tocmai cand cel mai mare vis posibil este realizat si indeplinit este creat optimistul. De ce? Pentru ca oamenii vor lucruri mari , nu se multumesc cu fapte mici. Implinirea viselor ajunge la fiecare , noi trebuie sa credem si se va indeplini.
-Umpic despre lume-
Hmmmm . Azi am dat de o persoana interesanta. Cu idei foarte interesante. Era foarte artagos tipul , dar totusi de treaba. Incearca sa isi protejeze bine personalitatea si viata personala, nu are incredere in nimeni. Sau cel putin asta incearca sa ne spuna prin comportament. E interesant cum isi tine totul in propria carapace. E foarte calm , interesant chiar cum poate sa-si mentina tot timpul aceasta stare. Eu totusi am putut sa deslusesc ceva...... A suferit mult . Poate o fata , poate un prieten bun , poate chiar un deces in familie nu stiu. Poate chiar mai sufera si asta cred. E optimist dar.... si pesimist in acelasi timp. Haha . Imi place , ma intriga as vrea sa mai gasesc oameni la fel ca el ca sa pot afla cum sa ii ajut. El e distant , chiar foarte distant pana si de propria lui persoana. Se vede ca nu-i mai arde de nimic si incearca sa se distreze ca sa uite de tot .......dar nu . Viata nu merge asa. Viata daca nu o infrunti , te ia pe la spate.. Hmmm. Ma gandesc daca poti avea o relatie de lunga durata cu genul asta de om. Chiar as vrea sa stiu. O sa incerc pe pielea mea. Sper sa mearga. E foarte orgolios . Trebuie sa-i afirmi totul , daca nu, te ia pe o alta cale .si te face sa te simti prost . Chiar vreau sa intru mai adanc , urati-mi noroc.