Timpul si incercarea de a-l invinge !

Timpul de data asta este principala mea atractie , precum ati observat. Timpul e o notiune vaga dar totodata foarte expresiva . Cand zicem ,,timp" automat ne gandim la ceas , nu-i asa? Dar este mult mai mult de atat ,iar un om invatat stie asta . Timpul este creat de noi oamenii pentru a avea un reper in univers. Din punctul meu de vedere mai mult ne-am ingreunat viata , dar  totusi trebuie sa avem un sens in viata nu-i asa ? Sa stim cum sa traim, sa avem limite , dar si libertate in acelasi timp. Pot spune ca a fost o idee ingenioasa , in a numerota orele , minutele si asa mai departe , dar trebuie sa ne reamintim ca sunt valabile numai pe Pamant, chiar daca nu vom vorbi de existenta altor planete , cat de curand.
Am cateva obiectii asupra timpului , mai ales la felul cum saptamanile , zilele , anii s.a.m.d au fost create .Un singur cuvant le poate definii cel mai bine : Neinspirate. S-a gandit oare cineva ca e prea putin 2 zile de weekend ? Nu mi se pare corect ca 5 zile din 7 sa muncim iar doar 2 sa ne odihnim . Nu s-a gandit nimeni ca poate e putin cam neechilibrat. Poate nu , cei care trebuia , insa noi muritorii de zi cu zi sunt sigura ca ne-am pus aceasta problema .
Nu-i asa ca uneori simti ca esti sufocat de timp , ca nu poti deloc sa te concentrezi asupra ta? Asta inseamna stres , presarea timpului  cu multe si distincte activitati intr-un timp limita foarte scurt . Sunte-ti de acord ca a-ti da macar o zi sa nu va ganditi la nimic ? doar la propria fiinta . Cu totii vrem ca pacea sufleteasca sa preia controlul in interiorul nostru si pentru putin timp sa fim fericiti de propria persoana .
Sunt foarte revoltata de acest termen , timp , deoarece ma preseaza totdeauna , dar pur si simplu sunt fericita de faptul ca exista aceasta notiune de timp . Timpul ne determina sa avem responsabilitati pur si simplu e un exercitiu pentru minte si recunosc ca este util in a avea putin timp liber pentru ca asa putem face fata in situatii de criza .
Timpul este cel mai interesant lucru....ei poate nu cel mai interesant , dar totusi ma pune pe ganduri
Timpul e totul , nu incerca sa-l risipesti.

Visul

Visele intotdeauna mi-au dat bataie da cap pot sa recunosc asta. Nimeni nu stie cu exactitate cum si de ce sunt ele produse , dar  un singur lucru stiu ca ele provin din subconstient .
Incerc sa nu cred ca visul este doar imaginatia noastra la intamplare , in timpul somnului bazandu-se pe ultimele evenimente din viata noastra sau cele mai importante , pentru ca am ajuns sa cred ca subconstientul in somn ,cat timp e deconectat cu totul de lumea materiala , incepe sa traverseze alte dimensiuni si chiar poate alte minti . Daca ati simtit un sentiment de deja-vu si sunteti sigur ca nu a-ti mai trait inainte , evenimentul respectiv , pot sa va spun cauza lui : Visele . Tind sa cred ca atunci cand dormim subconstientul nostru poate sa calatoreasca prin timp si chiar in alte dimensiuni , gasind ca dovada numitii prevestitori sau clarvazatori . Asta cred eu desigur , nu trebuie sa am neaparat dreptate , pentru ca nimeni nu are o explicatie a ce se intampla in mintea si subconstientul nostru in faza R.E.M deoarece nu sunt corpuri fizice , depistabile ci sunt niste forme nefizice ale creerului unde se preiau toate informatiile din exterior si apoi sunt accesate , atunci cand avem nevoie de ele . De-a lungul timpului , s-a cercetat acest subiect , evouluand de la o etapa la alta . In secole trecute , oracolul era cel mai credibil dintre clarvazatori si se presupunea ca acesta prevedea intamplari dezastruoase , fara cale de intoarcere . Acum ne intoarcem in ziua de astazi in care asa zise prezicatoare sunt foarte cautate . Dar cu parere de rau in ziua de astazi nu mai sunt acele credinte care te puteau face un adevarat clarvazator , ci multi impostori ce usuca de bani , naivii care in ultimul timp sunt disperati de aceste fenomene supranaturale .
Revenind la vise , cum am spus mai devreme , cele mai multe se desfasoara in faza R.E.M al somnului , cand creerul este cel mai activ si presupun ca activitatea lui se desfasoara in partea creativitatii -> subcontientul . Omul de regula poate avea 5-7 vise intr-o noapte , un copil de 10 - 12 ani poate avea in medie 15 vise pe noapte , deoarece creativitatea lui este mult mai activa si subconstientul este mai elastic decat cel al unui adult .

Frica

Am inceput si acest subiect . Frica e o prostie din punctul meu de vedere pentru ca e produsa in mintea noastra. Noi oamenii avem acest prost obicei de a ne incarca cu ganduri prostesti si nelalocul lor . In fine asta-i natura umana si trebuie sa ne obisnuim cu ea . Frica este buna pentru noi , pentru ca ne face mai puternici , ne pregateste pentru o viitoare intamplare. De multe ori e in van aceasta frica , dar ea e productiva din perspectiva mea .
Cateva sfaturi pentru a va controla frica :
In primul rand trebuie sa o recunoaste-ti frica , si sa o discutati , sa meditati asupra ei , asa obisnuindu-va cu ideea ca aveti o frica .
In al doilea rand , trebuie sa o acceptati ca pe o parte din voi , sa acceptati faptul ca traiti cu aceasta frica si sa o lasa-ti sa fie in continuare in capul vostru . Spun asta pentru ca trebuie sa o lasati da va domine pentru a vedea cum se simte cu adevarat numai asa o puteti cunoaste si mai bine . Daca face opusul , adica sa o negi , sa o urasti , sa o respingi si sa-ti fie ca un dusman , atunci ea se inclesteaza mai adanc in mintea si subconstientul tau.
Al treilea pas este sa va cumpatati , adica sa incercati sa o stapaniti atunci cand vrea sa isi faca ,,treaba" . Este greu dar nu mai asa incepi sa o controlezi.
Daca veti incerca sa vorbiti despre ce vi se intampla o sa fie mai bine . Trebuie sa aveti incredere in propria persoana pentru ca numai asa poti controla sau chiar invinge teama pe care o ai.

Vina -_-

Este normal ca Vina sa intervina in viata noastra? Aceasta intrebare m-a pus pe ganduri de ceva timp. Vina e un lucru normal ce se iveste in viata noastra dar cateodata ne poate distruge . Vinovatia ia controlul asupra noastra si ne distruge din interior , incet , incet. Dar corect ar fi daca chiar am fi vinovati nu ca vinovatia sa existe doar in capul nostru. Sunt sigura ca multi dintre voi v-ati simtit vinovati la un moment dat . Stiu e un sentiment groaznic, dar vedeti partea buna a lucrurilor , ea va invata sa nu mai faceti greseli in viitor. Cand va simtiti vinovati , incercati sa gasiti intentiile bune pentru care a-ti facut acea ,,greseala" si stati cu zambetul pe buze , incercati sa uitati de ea , pentru ca greselile se fac in continuu inconstiente , dar acestea se produc numai ca noi sa putem evolua psihic , fizic si spiritual. E o intreaga nebunie. Ca sa te salvezi din vinovatie trebuie sa o infrunti exact ca teama . Vinovatia e un lucru complicat si e si mai complicat cand incepe sa ne distruga .
Cum faci sa iti indrepti greseala?
Greselile sunt facute cu un motiv  , asa ca nu trebuie indreptate. Ele ne invata ceva , nu trebuie sa le regretam , ci din potriva trebuie sa fim recunoscatori ca ne-au aparut in cale numai asa ne putem dezvolta si intrepta spre un nou tel al vietii. Cum se spune : Noi trebuie sa invatam din greseli.

Sorry :(

Imi pare rau ca nu am mai postat nimic in ultima vreme. Chiar imi pare foarte foarte rau . Am avut cateva probleme tehnice cu calculatorul meu si nu am mai putut intra. Imi cer mii de scuze . As vrea sa ma revanjez , de aceea m-am gandit ca ar fi dragut daca as auzi cateva subiecte de dezbatut de la voi . Dar pana atunci as vrea sa vorbesc despre un subiect pe care il am demult in cap.

-Aceasta Dimensiune-

Cateodata ma gandesc daca aceata dimensiune este reala sau traim intr-un vis iar cand murim ne trezim, sau poate e falsa si e doar un truc al mintii , sau nici macar nu existam. Multe sunt posibile pentru ca realitatea nu e deobicei realitatea adevarata doar realitatea noastra pe care ne-o creem si pe care o putem suporta , desigur. Chiar m-am gandit daca aceasta dimensiune sau realitate este singura si eu cred ca nu este . Cel putin eu cred ca sunt mii de dimensiuni in aceasta lume , pentru ca de exemplu : lumea spune ca exista dumnezeu si ca exista rai si iad asa ca eu le iau ca pe niste dimensiuni si sper ca asa sa fie. Raiul e o dimensiue iar Iadul alta dimensiune, una rea una buna , acum fiecare vede cum vrea lucrurile asa ca luam alt exemplu . Unii oamenii spun ca exista spirite si stau printre noi , uitati si varianta mea , eu cred ca spiritele sunt in alta dimensiune si se intampla diferite accindente si oamenii din lumea noastra au simtit aceste accidente. Desigur ceea ce spun eu s-ar putea sa nu fie adevarat sau chiar nu este dar acestea sunt doar niste posiblitati si imi place sa le creez prin mintea mea . Asa macar pot sa sper ca existenta mea nu se va pierde si imi creez o incredere in mine chiar daca este falsa sau reala pentru a putea trai.
Chestiile filozofice nu ne vor putea salva pana la nesafarsit asa ca ar trebui cu totii sa ne creem o proprie perspectiva a acestei lumi dar nu o realitate diferita pentru ca lumea sociala e cea mai importanta asa ca e bine sa traim toti intr-o realitate sau cel putin majoritatea , asa putem tine piept tuturor modificarilor pe care l-am suportat , le suportam si le vom suporta in aceasta viata sau chiar in toate vietile posibile pe care le putem trai.

 Daca a-ti auzit de chakra ve-ti sti acum care si cum sunt., . Chakra este un concept filosofic care se referă la vârtejuri în formă de cerc care, conform medicinei indiene tradiționale, ar exista în corpul uman. Deși există mulți susținători contemporani ai conceptului, din cauza naturii subtile a subiectului, știința modernă nu a dovedit existența sau inexistența chakrelor.
Omul comunică cu mediul înconjurător prin intermediul chakrelor. Ele asigură un permanent schimb de energii subtile care au rolul de a mijlocii comunicarea în orice situație. Din fiecare chakra radiază un anumit număr de canale energetice („nadi”) cunoscute în tradiția yoghină sub numele de petale sau spițe energetice. Clarvăzătorii susțin adeseori că văd chakrele ca niște focare de lumină subtilă distinct colorate care au un număr diferit de petale, care pornesc dintr-un punct central.
Chakrele sau centrele energetice principale sunt șapte la număr, sunt dispuse de-a lungul coloanei vertebrale (din creștetul capului până la baza coloanei vertebrale). <sursa wikipedia>

 Aura energetica a omului este campul energetic ce il inconjuara si interactioneaza cu alte corpuri ce poseda energie.
Noi putem observa aura , dar oamenii de obicei sunt invatati sa vada numai partea fizica a tot ce ne inconjuara ci nu si partea spirituala.

Gata sau nu?

Ne-am intrebat vreodata daca suntem gata pentru ce ne propunem? Nu prea cred. Omenirea vrea multe , foarte multe, dar nu se gandeste daca merita , este pregatita sau poate primi ce isi doreste. Nu oamenii vor tot odata , imediat, fara sa se gandeasca daca e posibil . Cateodata asta nu conteaza , dar conteaza daca noi suntem pregatiti sa ne asumam riscul de a primi ce vrem, pentru ca deodata ce visul e indeplinit acel sentiment de implinire ne face sa orbim catre lucrurile vechi. Orgolilul si trufia incep sa isi faca aparitia . Da! Chiar asta suntem noi. Suntem orbiti cateodata de putere si trufie. Toti sunt asa . Toti oamenii vor ca viselele lor sa se indeplineasca. Sunt de acord cu asta , pentru ca fiecare dintre noi merita momentul lui de fericire si bucurie , cand totul e frumos si colorat in jur. Dar toate la timpul lor . Pentru ca : Cu rabdarea poti sa treci si marea! . Daca esti rabdator , poti fi si castigator, de obicei oamenii rabdatori sunt cei mai intelepti , pentru ca isi asteapta destinul in pace , calmi, poate chiar si cu ganduri iscoditoare, dar ei asteapta si asteapta si deodata ceva bun de intampla. In schimb daca fortezi lucruriel , ele se pot intoarce inpotriva ta. Destinul trebuie sa ruleze si chiar o face , insa  noi trebuie sa ne lasam dusi de el sa ne poarte unde vrea si unde ne este scris sa ajungem. Credinta face omul intradevar. Dar credinta nu trebuie sa devina obsesie. Totul trebuie sa curga lin pe raul vietii. Sa asteptam , sa meditam , sa ne gandim la ce suntem noi , sa credeam , sa iubim , sa vrem , dar sa nu actionam impotriva destinului.
E greu cateodata sa te gandesti la ce vrei si de daca esti gata sa ai ce vrei sau nu , pentru ca de multe ori ne dorim , mult peste standardele noastre. Visele se pot indeplini dar atunci cand suntem gata psihic , fizic si spiritual.
Daca nu esti gata pentru ce te-ai propus , inseamna ca trebuie sa schimbi ceva . Orice crezi ca nu e bine in viata ta si te face sa te simti prost , schimba-l fa-l sa dispara .

Luna si Soarele . Capitotull II: Instalarea.

Capitolul II: Instalarea.

Inaintam incet prin ceata densa ce ma inconjura. „Iubire!” strigam neincetat. Deodata un barbat inalt s-a apropiat de mine , aparand din senin. Mana lui fina mi-a atins pielea incordata.

S-a terminat a fost doar un vis , din vietile anterioare . Nu mai tin minte cate am avut. Sentimentul era asa intens , pacat ca a ramas doar o amintire. El era . Acela. Acela care in fiecare viata imi apare in cale. As vrea sa stiu de ce. Ce ar trebui sa invat din toate aceste intalniri cu acest individ. Pot sa spun ca il iubesc foarte mult , dar nu pot fi cu el. El e mult mai diferit , chiar opusul a ceea ce sunt eu. Dar totusi il iubesc . E  asa de magnific. Nu sunt singura care e indragostita de el. El  este cel mai dorit ,,mascul” dintre masculi. Parca ar fi un alfa printre multi omega.  Da..... Nu e posibil. Dar intalnirile noastre sunt prea dese. Poate ma urmareste. Nu are cum a zis ca suntem doar colegi de sector.

Totul e in capul meu.

....

Liniste. E asa de frumos , totul e asa de linistit. Astept cu nepasare poarta sa se deschida si incep sa nu ma mai gandesc la nimic. Acum incerc sa imi inchipui ceva , orice , dar nu pot. Cateodata asa se intampla , cand ma blochez nu mai pot face nimic. Asteptarea asta ma chinuie asa de tare. Bine ca e pace in jurul meu , daca ar fi zarva , m-as enerva foarte tare. Asa sunt eu. Complicata.

Din nou sentimentul de frica se intipareste in minte si nu pot scapa de el. ,,De ce am vrut sa mor? De ce am murit? Nu.... Nu trebuia . Trebuia sa fiu langa ai mei , sa ii tin eu ,tare. Eu sunt piatra lor. Eu sunt speranta lor. Vreau inapoi.”

Lacrimi sarate cad pe fata mea , fara pasare. Nu simt nimic, dar plang. Ma sterg si privesc in sus. Nu vad nimic. Totul e alb. Pare o vesnicie , asteptand in acest nimic.  „Phew!”  am rasuflat usurata.

Portile se deschid in fata mea. O lumina ma impiedica sa vad. Sunt obisnuita , am fost de multe ori aici. Pasesc inainte si incerc sa disting ceva in jur, dar totul este neclar.

Pasari ciripesc inocente. E zarva acum, dar nu ma deranjeaza . Acum vad. Vad cum cateva pisici se joaca in iarba si cum doua fete vorbesc pe o banca de langa mine. Ma gandesc la ce s-ar putea intampla acum ca sunt aici. Cu cine ma pot intalni din cine stiu, si din cine iubesc. Nu vreau sa vad pe nimeni.  Nu vreau sa moara , mai bine traiesc viata aceea decat sa astepte aici sute de ani pentru o viata noua. Pentru ca asa nu vor putea evolua , nu isi pot urmari destinul. Pasesc pe pietrele vechi ce sunt infipte in iarba de cateva sute de ani. Vantul imi bate prin par si simt cum ma linisteste raceala dulce si fina .Ma indrept spre sectorul meu. Aici e intrarea . Aici stau cei noi. Eu sunt veche. Si inca nu destul. De mult imi petrec eu vremea pe aici. Nu am fost un copil bun, asta pot sa spun despre mine. Eu am fost copilul problema.  Poate nu intotdeauna dar , nu am fost cea mai cuminte fata din sector.

Am ajuns rapid, de obicei ma pot teleporta daca vreau asta , asa ca am facut-o. E pustiu. Sectorul meu este in perioada vietii. Sunt singura , asa ca ma duc in casa mea.  O pace sinistra invaluie tot in jurul meu. Ma simt prost. Defapt nu simt, pur simplu imi inchipui ca simt.  Imi amintesc prietenii mei din ultima viata  si regret ca i-am lasat. „Oare il intereseaza de mine?” spun cu voce tare  , revenindu-mi iar acea obsesie .

Ma instalez in casa mea , veche dar frumoasa. Ma simt bine. Insfarsit am uitat de EL.

Ma gandesc acum si incep sa realizez  ca sunt iar , acasa . In PURGATORIU. E un loc frumos, linistit, aici nimeni nu e rau sau bun , toti suntem egali . Poate pentru ca nu avem deloc sentimente. Purgatoriul este impartit in sectoare . Nu stiu cate sectoare sunt si nici nu imi pasa. Aici este locul in care sufletele locuiesc dupa ce isi termina viata in lumea oamenilor sau lumea muritorilor. Aici sufletul se regaseste dupa ce moare in viata omeneasca . De obicei sufletul este foarte epuizat dupa o moarte in lumea oamenilor , pentru ca el incepe sa se dezintegreze in lumea oamenilor , de aceea el a parasit corpul , pentru a se reface. Daca sufletul se opreste din evoluat in lumea oamenilor si se deconecteaza de tot de lumea celesta sau lumea nemuritoare si el incepe sa involueze, Universul face in asa fel ca el sa se conecteze din nou cu lumea celesta , asa corpul moare.

Purgatoriul este cel mai frumos loc din lume si pot jura ca e si cel mai linistit. Viata omeneasca este foarte dura dar ne ajuta sa evoluam si e si frumoasa daca lasam ca destinul sa-si faca treaba.

Gandul cel mai stresant iar isi face aparitia in mintea mea. Nu imi pot aduce aminte cum am murit. De fiecare data cand am murit imi aduceam perfect aminte cum  , dar de data asta totul este intunecat precum o noapte de vara in lumea muritorilor.

Imi aduc aminte ce mult am evoluat in ultima viata. Aveam mari sanse sa ajung un om important , dar ceva s-a intamplat. Mi-am adus aminte cateva fragmente din celelalte vietii , asa ceva nu puteam face in altele. Pot simti durerea pe care o simteam in ultima vreme. Era doar in mintea mea dar parea asa reala . Nu imi pot explica de ce , dar sufeream . Mintea imi juca feste , isi batea joc de mine. Incepusem sa imi ranesc parintii ,nu fizic ci psihic , ii speriam prin comportamentul meu deviant. Nu pot sa imi dau seama ce aveam . Era ciudat , simteam de parca toata lumea ma ura , nu ma suporta sau vroia ceva de la mine.

Atasament sau Iubire

Deobicei eu imi pun aceasta intrebare? Sunt Atasata de cineva sau il iubesc? De multe ori aceste sentinemente seamana foarte mult , dar si difera foarte mult. Atasamentul se caracterizeasa prin nevoia de cineva, care este prezenta si in Iubire, dar in schim Iubirea e un sentiment mult mai complex. Iubirea din punctul meu de vedere nu se poate explica. Si de asemenea este impartita in categorii: -Iubirea familista.
                -Iubirea neconditionata.
                -Iubirea realista
                -Iubirea dumnezeasca
                -Iubirea conectata ( cea dintre sufletele pereche)
Atasamentul fata de o persoana e in unele cazuri foarte buna , dar de cele mai multe ori impinge Universul sa ne revenim din starea asta de atasament si sa ne reintoarcem la noi. Pentru ca trebuie sa traim o viata , si sa urmam un destin. Asa daca ne atasam de o persoana deviem de la subiect, incepem sa-i influentam viata , deciziile si o deviem si pe ea de la destin. Atunci ceva cu un impact dureros se va intampla. Deci de obicei e bine sa nu ne atasam de o persoana foarte tare, pentru ca dupa aceea s-ar putea sa o pierdem. Mai bine privim detasat viata, lucrurile , oamenii , iubim , ne ingrijoram , respectam si asa mai departe pentru o persoana dar in asa fel incat sa nu o influentam prea mult sau poate deloc. Atasati-va mai intai de voi si de Dumnezeu , iar apoi destinul se va relua cum ar trebui defapt.

-Iubirea-

De atatea milioane de ani , indiferent de cine , ce , sau cum , oamenii s-au iubit. Poate nu asa cum trebuia dar s-au iubit. Iubirea nu poate fi definita , poate doar ca un sentiment, dar stiu ca Iubirea e cel mai complex pentru ca e compus din mai multe sentimente cum ar fi :ura, jelozia, ingrijorarea, ATASAMENTUL , uimire , speranta , si asa mai departe.
Iubirea dintre doi oameni , e foarte interesanta . De ce ei se iubesc? De ce sunt ei conectati unul cu altul? Nu pot explica dar e ceva asa de frumos si armonios , pacat ca nu multi au parte de asa ceva(inclusiv eu).Dar nu asta inseamna viata sa fii iubit de cineva , viata inseamna sa iubesti tu. Pe toata lumea. Nu ura , totul se intoarce inapoi . Daca daruiesti iubire , iubire vei primi.

Luna si Soarele

Doua astre minunate , opuse dar care se inteleg. E o armonie intre cele doua creatii ale Universului , si chiar una foarte frumoasa. Iubirea mea pentru Astronomie este inradacinata in mine de mic copil si intotdeauna priveam impreuna cu tatal meu cerul zi si noapte si chiar  o mai fac. Imi aduc aminte cand plecam la bunicii mei la tara si ajungeam pe seara , admiram din masina culorile incredibile pictate pe cer. Roz, mov , albastru chiar si verde predominau cerul la apus. Apoi un albastru inchis si regal punea stapanire in cele din urma. Luna stralucea deasupra noastra , in timp ce noi eram asezati ajunsi la casa bunicilor , pe prispa si acultam greierii si priveam cerul instelat. Carul mare si carul mic imi captau atentia. Era uimitor ..
Pentru ca iubesc atat de mult aceste doua astre , am inceput o carte si m-am gandit sa o public aici, sper sa nu va suparati ( scuze daca nu am mai postat in ultimul timp dar am muncit mult la inceperea cartii.)

Luna si Soarele

Capitolul I: Desteptarea!

,,Nu pot deschide ochii. Deodata nu stiu ce e cu mine. Ce se intampla? Cine sunt? Unde sunt? Ce caut? Nu pot spune dar stiu ca pacea e in mine. E bezna. Liniste . Nu cred ca am mai simtit asta inainte. E o stare linistitioare precum o zi de primavara in natura. Hmmmmm. Dar ce e aia primavara , ce e aia natura? Pentru o secunda am stiu. Dar acum totul s-a dus.

Acum o lumina nebuna ma orbeste. Pot sa imi deschid ochii , dar lumina aceea puternica ma impiedica sa-i deschid. Totul se schimba acum. Intrebarile se inmultesc si nu stiu sa raspund. Dar ce sunt alea intrebari? Nu stiu. Nu stiu nimic. Totul e alb, in mintea mea. Ce e mintea? N-as putea spune , doar gandesc , cred ca asa se numeste cand vocea interioara naruieste toata linistea sufletului. Nu stiu nimic. Totul e gol , alb , un infinit de nimic. Dar acel nimic , doar pare sa fie acolo. Nu e ceea ce cred . Stiu mult mai multe decat imi imaginez si decat cred ca stiu.  Nu mai stiu ce inseamna a sti. Iar s-a dus. Nu. De ce? Pot scapa ? Pot afla , unde sunt? Nu stiu ce vreau , ce gandesc , ce inseamna totul. Ce e acela ochi? Ce e  aceea minte?

....

Vad. Da , pot sa vad. Ce s-a intamplat? Unde imi este pisica?” O teama groaznica se aprinde in mine. ,,Chiar am murit?” ma gandesc incercand sa imi dau seama ce se intampla. Un sentiment de panica ma cuprinde, dar apoi imi dau seama ca asta era ce imi doream. O camera alba imi sare in fata. Asta e singurul lucru pe care il vad. ,,Cum s-a intamplat asta?” iarasi panica incepe sa creasca. ,, Parintii mei... oare ce spun ? cum se simt?” teama se declansa din ce in ce mai puternic. Imi pare rau ca ii fac pe parintii mei sa sufere , dar totusi nu simt nimic. Sentimentele sunt niste amintiri , doar ma prefac ca simt , pentru ca defapt nu simt nimic. Ma asez , jos. Ma gandesc la tot ce s-a intamplat. Nu imi pot aduce aminte cum am murit. Stiu cine eram , si acum si in alte vieti. Numele meu este Luna. Nu imi pot aduce aminte de ce mi se spune asa , dar imi placea. Nici macar nu stiu cine imi spunea asa, dar asta nu conteaza acum. Incerc sa imi aduc aminte cum si cand am murit. Nu mai stiu cat timp a trecut decand nu am mai fost aici. A trecut mult timp, da. Imi amintesc cum cautam o noua viata , cum ii priveam de sus pe toti. Da. E ciudat , pentru ca ma plictisisem in ultimul meu corp , nu mai eram spre calea mea , ma impiedica sa-mi indeplinesc destinul.

„El....” am soptit. Chipul acela imi aparea in minte, am inchis ochii. Parca pot sa-l vad. Fata lui parca se contureaza in bezna mintii mele. Iubirea mea. Hmm .... De ce el a trebuit sa fie si in ultima mea viata? De ce el? Nu-l pot iubi. Nu cred ca el este , destinat mie. Dar totusi iar l-am intalnit , acelasi raspuns , aceleasi caracteristici. Indoiala se cuibarea intr-un colt al mintii mele. Imaginea corpului pe care il luase a disparut , acum e doar o ceata. Astep ca poarta sa se deschida. Acum imi amintesc , tot ce sunt , tot ce vreau , tot ce am facut , si tot ce am trait. Chin. Lumea oamenilor e trista , mai ales ca intotdeauna uitam tot ce am facut in vietile trecute. Dar stai....Poate ca de asta am murit. Pentru ca imi adusesem aminte ce am fost , sau macar o parte din ce am fost.

Luna si Soarele sunt creatii Universale. Mici in comparatii cu alte minunatii , dar aceste doua imi lumineaza inima si le sunt recunoscatoare , pentru ca fara Soare viata nu ar mai fi , iar fara Luna intunericul din mine m-ar distruge .

Cauzele sufletesti ale bolilor

Tocmai am citit un articol interesant. Era despre Cauzele Spirituale Ale Bolilor. V-as recomanda sa il cititi este foarte interesant. Chiar am invatat multe lucruri , doar dintr-un articol.
Pentru ca tot am deschis subiectul mi-ar placea sa va povestesc si eu putin din cate stiu.

-KARMA-

Cred ca toti au auzit de Karma. Da , este leagea universului , sau legea bumerangului. Se spune ca orice faci, se intoarce inapoi. Din propria experienta pot sa spun ca e adevarat , chiar daca la inceput nu credeam in asa ceva, acum gandirea mea s-a schimbat. Legea Karmei este principala lege pe care viata se bazeaza. Da!stiu este ingrozitor , pentru ca daca faci ceva rau , acel rau se va intoarce inapoi si chiar mult mai puternic .
Bolile , de obicei sunt declansate de anumite probleme interioare dar evolueaza cu ajutorul factorilor externi. De exemplu: un om este foarte suparat pentru ca sotia lui a murit. Nu mai are somn, nu mai are pofta de mancare, tot timpul este iritat , plange in fiecare zi cand ramane singur , adica s-a instalat depresia. Atunci cand o boala psihica sau chiar niste ganduri negativiste banale sunt instalate in subconstient si automat in minte , aura noastra sufera niste transformari negative. De multe ori transmite acele ganduri , iar Karma le intoarce sub forma unor boli. Pentru ca sufletul incepe sa se autodistruga cu ajutorul gandurilor nocive pe care le creem in subconstient , campul bionergetic devine slab scazand imunitatea , devenind foarte predispusi la anumite boli. Dar karma transmite inapoi acele vibratii pe care noi le-am avut si din cauza carora ne-am slabit aura , ajutandu-ne sa ne purificam sufletul . Deci barbatul o sa se imbolnaveasca la ficat sau fiere , sau chiar ochi . Daca el nu isi invata greseala , boala il va ucide , pentru ca cele trei elemente sa fie in armonie.
Defapt Karma nu e rea , ea doar incearca sa respecte sensul vietii, si acela este ca toate elementele din care fiinta noastra e creata sa fie in armonie si sa isi reia calea pe care trebuie sa o urmeze, adica DESTINUL.
De asemenea ne imbolnavim daca ne ingrijoram de o anumita boala. Daca uram , daca ne uram pe noi, daca dispretuim , invidieam , etc. Da este normal sa avem aceste sentimente , pentru ca suntem oameni , dar ele nu trebuie sa depaseasca o anumita masura.
Karmei i se potriveste foarte bine acest proverb : Dupa cum vei cultiva ,asa vei culege.
Fiecare boala vine la noi cu un motiv, ea trebuie sa ne invete ceva , sa ne aduca inapoi pe calea lui Dumnezeu , pe calea divina . Se spune ca daca IL iubesti pe Dumnezeu , vei fi ocrotit si chiar mai bine vei fi iubit.
Stiti care e remediul pentru toate bolilele . Iubirea. Iubiti pe toata lumea , chiar si dusmanii pentru ca asa ii poti privi de sus , cu inteligenta de cat sa-i urasti mai bine-i iubesti si in schimb vei fi iubit. Nu dispretui , iubeste . De asta am fost creati sa iubim.

Iubirea este singurul sentiment , pur dar si complicat, dulce dar si amar. Iubeste si vei fi iubit. Crede si se va indeplini. Iubirea e Acceptare. Acceptarea e Viata. Iar Viara e Destinul.

Implinirea

Wow. E uimitor cand un vis devinde realitate. Acel moment cand nimic nu te poate face sa te simti prost, cand te simti invingator. Poate ca nu multi au avut acel sentiment, si poate nimeni nu stie cum e sa ai un vis indeplinit . Multi oameni sunt tristi in lume , doar din cauza unor visuri nerealizate si dorinte mari si puternice . Nu este bine sa fii trist, dar eu inteleg oamenii tristi, pentru ca si eu am fost si cu siguranta o sa mai fiu. Este usor sa fii trist , insa sa fii fericit este foarte greu. Dar acel moment perfect va veni pentru toata lumea intr-o zi . Pentru ca asa e viata. Roata se mai intoarce sa stiti.
-Atunci cand un vis cat de mic ar fi el nu se indeplineste atunci pesimistul este creat dar tocmai cand cel mai mare vis posibil este realizat si indeplinit este creat optimistul. De ce? Pentru ca oamenii vor lucruri mari , nu se multumesc cu fapte mici. Implinirea viselor ajunge la fiecare , noi trebuie sa credem si se va indeplini.
-Umpic despre lume-
Hmmmm . Azi am dat de o persoana interesanta. Cu idei foarte interesante. Era foarte artagos tipul , dar totusi de treaba. Incearca sa isi protejeze bine personalitatea si viata personala, nu are incredere in nimeni. Sau cel putin asta incearca sa ne spuna prin comportament. E interesant cum isi tine totul in propria carapace. E foarte calm , interesant chiar cum poate sa-si mentina tot timpul aceasta stare. Eu totusi am putut sa deslusesc ceva...... A suferit mult . Poate o fata , poate un prieten bun , poate chiar un deces in familie nu stiu. Poate chiar mai sufera si asta cred. E optimist dar.... si pesimist in acelasi timp. Haha . Imi place , ma intriga as vrea sa mai gasesc oameni la fel ca el ca sa pot afla cum sa ii ajut. El e distant , chiar foarte distant pana si de propria lui persoana. Se vede ca nu-i mai arde de nimic si incearca sa se distreze ca sa uite de tot .......dar nu . Viata nu merge asa. Viata daca nu o infrunti , te ia pe la spate.. Hmmm. Ma gandesc daca poti avea o relatie de lunga durata cu genul asta de om. Chiar as vrea sa stiu. O sa incerc pe pielea mea. Sper sa mearga. E foarte orgolios . Trebuie sa-i afirmi totul , daca nu, te ia pe o alta cale .si te face sa te simti prost . Chiar vreau sa intru mai adanc , urati-mi noroc.

Durerea

Cateodata durerea isi infinge radacinile , din ce in ce mai adanc in noi iar gandurile infernale se zvarcolesc tot timpul , nelasandu-ne sa avem pace si liniste in suflet. Ma gandesc doar : de ce trebuie singuri sa ne complicam viata. Pur si simplu singuri ne amagim , lasand gandurile sa ne bantuie tot timpul. Am putea totusi sa le dam deoparte si sa ne traim viata. Este foarte greu , cateodata ne bantuie si nu le putem alunga , sau daca la alungam ele revin si ne chinuim in continuare.
Durerea vine din interiorul inimii si mai ales din cauza ca nu ne iubim pe noi insine, sau din cauza ca cineva pe care dorim nu ne iubeste sau nesimtim abandonati. Stiu aceasta durere nu se va opri niciodata , dar trebuie sa luptam sa putem trai cu ea si sa devenim imuni la ea, pentru ca de multe ori e numai in capul nostru.

Ar trebui sa lasam aceasta lume a noastra, ce se creeaza in noi , cu ajutorul tuturor problemelor si durerilor. Ar trebui sa lasam viata sa aiba cursul ei indiferent daca ni se intampla lucruri bune sau mai putin bune.

Eliberarea si Acceptarea

        Daca nu va suparati vreau sa va anunt ca Vacanta de Vara a intrat in viata mea facandu-ma mai fericita , in primul rand pentru ca am timp in sfarsit sa scriu tot ce imi doresc pe acest blog. Imi pare bine ca am cateva vizualizari , va sunt foarte recunoscatoare , sper sa va ajut sa va deslusiti cateva dintre raspunsurile pe care le-ati pus in minte si care nu va dadeau pace.
De acum numarul postarilor vor creste , dar si densitatea continutului lor.

-Vara-

       Acea adiere , lina si dulce a verii insfarsit imi trece printre degete. Parca deja simt mirosul sarat al marii si pot sa simt nisipul ce aluneca printre degetele de la picioare, parca pot sa simt cum soarele imi bate in ochi si ma chinuie ca sa nu pot sa-i deschid , parca briza marii zbuciumata trece pe langa mine iar zgomotul pescarusilor imi trece neobservat pe la ureshi, si parca as mai simti si cate un val jucaus ce incearca sa se sparga de mal si care ma pisca pe la picioare din cauza apei reci.
Oh , marea . Litoralul , visul meu . Un vis ce as vrea sa nu se mai termine niciodata. Imi place imbulzeala de pe plaja dimineata , si fapul ca cu greu iti gasesti un loc unde poti sa-ti pui asternuturile de plaja . Cel mai frumos lucru e sa intri in apa si sa iti fie rece dar dupa catva timp sa te obisnuesti si sa incerci sa te duci cat mai departe in larg.
Pentru mine vara inseamna mare, plaja si distractie. E anotimpul cel mai calduros dar si cel mai frumos. Nimic nu poate sa inlocuiasca briza marii si gustul sarat al apei simtit dupa ce ieseam din apa.
Vara . VARA ma face sa zambesc , sa stralucesc si sa ma distrez. Vara ma simt cel mai libera. Vara ma reprezinta.

-Dar sa terminam cu linguselile astea la adresa verii si sa trecem la tema de astazi : Eliberarea si Acceptarea-

Doua lucruri pe care vreau sa le evidentiez in aceasta postare sunt cum am spus si mai sus : Eliberarea si Acceptarea. O sa incep cu Acceptarea pentru ca asa e corect. Am ajuns la Acceptare pentru ca e un lucru important in viata noastra si chiar ar trebuie sa existe din ce in ce mai multa acceptare ci nu respingere. Am observat (chiar si la mine) ca oamenii s-au obisnuit sa respinga unele conceptii , opinii , idei, vietii, moduri de viata si asa mai departe numai din simplu fapt ca asa cred ei la inceput ci nu incearca sa inteleaga acele situatii , sa incerce sa se puna in locul celorlalti si sa incerce sa-i inteleaga si sa-i accepte asa cum sunt. In fine nu la asta m-am referit cand am aduc vorba de acceptare. Acest cuvant aduce mare valva in capul meu atunci cand vine vorba de a ma accepta pe mine insumi. Da. Asa e . Suntem vesnic nemultumiti si nu ne convine nimic din ce avem si din ce nu avem , vrem din ce in ce mai mult pemtru ca avem impresia ca nu avem nimic. Ne plangem toata ziua , in loc sa acceptam si sa ne traim viata  exact asa cum este ea. Trebuie sa ne acceptam pe noi insine si mult asteptata fericire va veni. Pur si simplu nu trebuie sa ne mai gandim la defecte ci la calitati si sa le pretuim mai mult ca orice. Acceptarea e grea , dar foarte importanta daca nu ne acceptam incepem sa creem o noua versiune a noastra , fictiva in mintea noastra iar realitatea va fi sfasietoare pentru noi , din cauza negativitatii impuse atunci cand ne-am recreat. Interesant cum unii oamenii pot face asta , chiar foarte dragut si ar trebui sa fiu mai atenta la oamenii de genul asta pentru ca sunt aproape peste tot . De exemplu politicienii . Nu vreau sa intru intr-o alta arie a acestui subiect care nu e foarte improtanta.
Hmmmmm. Ma gandesc . De ce este oare asa de greu sa ne acceptam? Dar acum imi dau seama. Noi vrem ce nu avem , intotdeauna. Si foamea asta nu se termina daca o hranim . Nu . Chiar nu e bine. Urasc cand lumea vine la mine si incepe sa se planga. Recunoasc am facut-o si eu de foarte multe ori. Acest lucre se numeste teatrul de control. Da acest teatru nu numai ca ne controleaza pe noi inconstient ci si pe ceilalti din jur , asa noi incercam sa furam energie in fiecare zi.
       Ii multumesc scriitorului James Redfield pentru uimitoarea lui carte:Profetiile de la Celestine. O carte foarte intesanta ce e urmata de alte cateva carti , sincer nu mai stiu cate sunt pentru ca nu am mai fost interesata de ele. Dar cred ca o sa le citesc si pe urmatoarele pentru ca curiozitatea arde mai ceva ca un foc. Acesta povesteste de 12 manuscrisuri care au fost descoperite la ruinile Celestine din Peru. Nu cartea vroiam sa va prezint ci , doar parte in care James Redfield povesteste despre teatrul de control.
Acest teatru de control, se declanjeaza in fiecare dintre noi , deoarece suntem oameni , iar oamenii vor putere , cat mai multa putere.Noi incercam sa luam energie de la ceilalti cu ajutorul acestor teatre de control. De exemplu o fata singura la parinti scapa pe jos o farfurie , fetita o ia repede o spala si o pune la loc  dar in timp ce face asta mama ei tipa la ea , o cearta, o bruscheaza chiar daca ea si-a indreptat greseala. Asa mama fetei fiind agresiva , fura energia copilei , in loc sa o lase in pace vazand ca si-a reparat greseala domina copilul care este un izvor al energiei. Trist ...cand te gandesti ca astfel de familii exista.
Teatrul de control e diferit de la un individ la altul, dar poate fi clasificat dupa generalul comportament al individului: Interogatorul, Intimidatorul, Distantul , Bietul-de-mine. Denumirile sunt foarte sugestive , dar o sa va povestesc putin despre fiecare:
1-Interogatorul : intotdeauna pune intrebari, intotdeauna se asigura ca este intr-un anturaj favorabil lui , si cu ajutorul raspunsurilor acumulate de-a lungul vietii , ei isi formeaza propriul sistem de aparare . Se asigura ca el este superior celor din jur , si incearca sa analizeze cat mai bine toti oamenii gasindu-le punctele slabe.
2-Intimidatorul: intotdeauna agresiv, indiferent de circumstante. El incearca sa intimideze adversarul sau poate chiar si o persoana apropriata , folosind atacuri verbale si fizice.
3-Distantul: intotdeauna in banca lui , asteptand ca lumea sa-i cada la picioare sa-l intrebe de ce nu se alatura grupului, comunicatiei, dezbaterii si asa mai departe. Prin comportamentul distant , el atrage oamenii , chiar daca nu isi da seama cateodata. Intotdeauna vorbeste mai putin , este codasul grupului,are o stare inagreabila, nu-i place sa se afirme dar totusi are o satisfactie atunci cand lumea se intereseaza de starea lui .
4-Bietul-de-mine: intotdeauna se plange. De obicei se dezvolta in preajma unui intimidator . Nu reactioneaza, face pe victima, plange tot timpul, ii place sa isi discute problemele in public pentru a impresiona si manipula lumea.
Da! neacceptarea duce la creerea acestor personalitati si a depinderea de acest mod de viata , pentru ca individul pur si simplu nu poate sa traiasca fara a influenta si manipula oamenii .
Acceptarea sinelui e primul pas catre fericire , numai daca acceptam cine suntem si realizam de ce am fost trimisi aici deabea atunci putem spera ca vom gasi Fericirea Eterna.
Al doilea pas dupa cum cred ca ati observat este Eliberarea. Un lucru usor  pentru cei care se respecta, pentru cei care se iubesc si cred in ei insisi si daca primul pas indeplinit toate acestea ar trebui sa fie prezente.Dar unii pot avea remuscari ca de exemplu eu , iar samanta aceea disgratioasa din mine , mai inmugureste cateodata. Eliberarea e foarte usoara , dar foarte grea daca ti-e frica de viitor , asa ca uita de consecinte si fii tu insuti , fa ce vrei dar cu cateva abtineri. Sa ne reamintim ca libertatea are si ea limitele ei. Eliberarea la care ma refer este despre lucrurile pe care le putem face pentru a ajuta lumea, pentru a fi ceva in lumea asta mare chiar daca credem ca nu insemnam nimic . Daca ne eliberam fortele interioare, energia pozitiva , si armonia meditata in subconstient putem face pace in lume . Fiecare are un rol , un rol scurt dar foarte important . Destinul si Timpul ne decid noua viata dar numai noi decidem caile pe care o indeplinim. Eliberarea sufleteasca , e necesara, e fericire , pur si simplu nu te mai gandi la niciun rau si lasa ca lucrurile sa curga lin , ca apa rece al unui izvor de munte, cu pietre din ce in ce mai mari, dar care in ciuda lor apa ajunge la destinatie , limpede ca inainte.
Fericirea Eterna depinde de noi , de gandurile , si faptele noastre dar mai ales de incredere si credinta.

Crede si se va indeplini!

De acum asta e motto-ul meu:CREDE SI SE VA INDEPLINI!
Cred ca e destul de sugestiva aceasta expresie si o folosesc foarte des, pentru ca e foarte adevarat. Nici nu mai tin minte unde am vazut-o sau auzit-o dar imi place si mai ales cred in ea si cred ca cu totii ar trebui.
Cred ca la un moment dat s-au facut niste statistici, sau cel putin asa am citit, despre increderea in sine si in ceilalti. S-a dovedit ca oamenii care au mai multa incredere in ei si sunt siguri , sunt optimisti si cred in ceea ce si-au propus au o mai mare reusita de cat cei care sunt pesimisti , care nu cred in forta proprie , care nu au nici o urma de speranta sau dace ea e foarte mica nu au ceea ce isi doresc.
Din experienta proprie am observat ca este adevarat . Am analizat oamenii din jurul meu. Dar am si incercat pe pielea mea. Atunci cand eram pesimista sau bosumflata si ziceam ca nimic nu se intampla bine , chiar asa era. Mi se intamplau lucruri ce imi afectau in mod rau starea de spirit care si asa nu era buna. Chiar si o nota mai proasta , chiar si o scurta cearta sau o intamplare opusa la ceea ce visam eu , toate se intamplau pentru ca eu nu aveam incredere ca ce vreau eu sa se intample se va intampla
Dar cand incerc sa privesc lumea intr-un mod mai bun , si cred in mine sau cel putin in lucrul pe care doresc sa se intample , mai devreme sau mai tarziu acel lucru s-a intamplat asa cum am vrut.
Sentimentul pe care il ai cand un vis se implineste oricat de mic ar fi el , este uimitor, te simti in viata , te simti renascut si mai ales fericit si entuziasmat.
Deci sfatul meu este sa credeti in voi , chiar daca uneori e imposibil de facut asta, dar incercati si vi se va indeplini.

Eu vreau sa stiti ca viata asta nu e chiar asa de rea cum pare. Doar nu ne complicam prin gandurile noastre intortochiate , absurde , pesimiste, rele , abuzive si chiar impulsive. Ca totul sa iasa bine sau mai bine zis cum ne zice destinul trebuie sa lasam toate abzurditatile la oparte sa ne vedem de drum , si sa lasam ca lucrurile sa curga, sa vina de la sine , pentru ca daca ceva ne este menit el va veni singur ci nu l-a chemarile noastre sau atunci cand nu suntem pregatiti. Noi oamenii le vrem pe toate pe tava, nu avem rabdare de loc , suntem curiosi  si intr-un fel e bine pentru ca daca nu eram inventivi , curiosi si asa mai departe tehnologia nu mai era cea de astazi,cunostiintele noastre erau mai limitate  iar eu nu puteam sa va mai scriu aceste chestii. Dar totul are o limita. Pentru ca noi am fost dotati cu o inteligenta fara limite ar trebui sa o cultivam dar incetul cu incetul , toate la timpul lor , nu-i asa?
Exact ce am spus mai intainte. Pana acum evolutia noastra a crescut treptat , incet dar sigur , dar mi-e teama din cauza instinctului nostru animalic ce zace in fiecare dintre noi , sa distrugem tot acest pamant sacru si sa ajungem la fel ca inainte :niste maimute fara par din grota. Vad ca peste tot oamenii vor sa se domine unii pe altii iar asta mie nu mi se pare inregula . Noi ar trebui sa ne intelegem unii cu altii pentru ca suntem inteligenti , creativi, inventivi, curiosi, avem un suflet mai complex decat orice vietate , iar noi ne batem joc.
Cred ca am ajuns intr-o alta parte a discutiei, dar in mare parte are legatura si cu increderea.
Despre dominatii o sa fac o alta postare.

Autocunoasterea.

Da. Autocunoasterea. Un lucru foarte important. Imi pare bine sincer ca am deschis subiectul. Multa lume , defapt majoritatea nu ajunge sa se autocunoasca pana la sfarsitul vietii lor, si astfel raman in dubii.E trist sa nu stii atunci pe patul de moarte , de ce mori, ce ai indeplinit . ce nu ai indeplinit. care sunt calitatile tale. defectele si asa mai departe. Chiar foarte trist. Autocunoasterea nu sta numai in depistarea anumitor calitati sau defecte dar si in descoperirea partii sufletesti, spirituale si ceresti a noastra si a indeplini scopul pe care il purtam de la nastere. 
E foarte greu sa te autocunosti , pentru ca mai ales trebuie sa stii sa iti asculti propriile ganduri, sau chiar sa iti asculti sufletul. Acest fenomen se declanseaza la varsta adolescentii cand tinerii isi pun mii si mii de intrebari (mai exact intra cu totul in dimensiunea noastra) ei descopera ca lumea nu mai e cum era inainte , incep sa se inchida in ei pentru a cauta raspunsurile la intrebarile sacaitoare din inauntrul lor. Acestia incep sa isi doreasca sa fie independenti , astfel putandu-si descoperi talentele. De obicei ei nu sunt ghidati de nimeni (intr-un fel e bine) si astfel nu sunt indreptati spre calea spirituala a autocunoasterii. Dupa maturizare, terminarea unei scoli , acestia uita de autocunoastere si isi indreapta atentia spre creerea unui noi familii sau nu dar a unui camin foarte sigur, si ii intereseaza partea materiala a vietii. Dupa un timp mai spre varsta a treia ei isi dau seama ca fericirea nu vine din bogatii materiale , mii de case sau aur cat cuprinde , ci din puritatea sufletului, din satisfacerea lui de a indeplini adevaratul scop pentru care ei sunt aici. 
Unii isi reiau procesul de autocunoastere indreptandu-se spre biserici , manastiri sau pocaindu-se , altii indreptandu-se spre ocultism , magie si spiritualism, altii in secte ale omenirii , altii intr-un regim nebun infiintati de anumiti oameni ce se cred superiori, sau chiar stand cu mainile in san si gandindu-se singuri la acest intreg univers crezand in orice: in dumnezeu , in magie , in minuni si etc. 
Dar suparator este ca majoritatea nu isi dau seama ca ei traiesc in aceasta lume si isi bat joc de corpul material si de cel spiritual. 
Autocunoasterea e un proces greu si se face doar in timp nu deodata si mai ales cu rabdare, iubire de sine si incredere de sine. 

Sinceritatea

Sinceritatea pentru mine e un lucru vag. E un vid ciudat pe care nu pot sa-l definesc si sa-l inteleg.
Chiar azi am fost intr-o situatie in care lumea din jurul meu era sincera cu mine.

E singura data cand asta s-a intamplat. Ma simteam bine stiind ca ei vor sa aflu varianta lor de poveste. Stiu ca toata lumea zice ca e sincera . Dar sinceritatea lumii nu e tocmai sinceritate, pentru ca in orice cuvant sau propozitie pe care o spunem exista amprenta noastra . Noi povestim din perceptia noastra ceea ce inseamna ca unele chestii le zicem cum vrem noi sa le vedem nu cum sunt ele cu adevarat.Prin sinceritate noi alegem numai lucrurile sincere cu noi insine nu cu ceilalti din jur.
Eu personal cand sunt sincera si spun lucrurile pe fata , in primul rand sunt sincera cu mine . Dar intotdeauna nu spun tot . Pur si simplu parca ceva nespus ramene agatat undeva in nestiut. Este foarte stresant acel sentiment cand crezi ca mai ai ceva de spus dar nu stii ce. Pe moment nu ne dam seama , dar dupa cateva momente dupa ce timpul s-a scurs iti amintesti ca defapt ai omis ceva, dar nu iti dai seama ce anume este.
In concluzie sinceritatea e partiala, pentru ca ea e culeasa din alte mii de variante de raspuns.Numai aevarul poate decide realitatea in care te afli.

-Adevarul-

Schimb subiectul si trec la Adevar. Un lucru important in viata oamenilor.Chiar foarte important.
Am observat la multi oameni ca isi aleg singur Adevarul pe care vor sa afle . E destul de interesant. Nu stiu daca ei isi dau seama , dar i-am urmarit foarte indeaproape. Ei vad doar ce vor ei(doamne ce mi-as dori sa fie la fel si cu mine). Ei treiesc in realitati diferite in functie de Adevarul pe care il cred, iubesc, aleg si inteleg. Dar asa e cu toata lumea de ce as nega. Realitatile difera de la una la alta pentru ca si perspectiva difera si ea , aceasta fiind in mare concordanta cu adevarul. Legaturile dintre  elementele de vizualizare psihologica a oamenilor sunt foarte importante toate realizandu-se in subconstient apoi fiind aplicate cu ajutorul mintii si a gandului in partea noastra constienta.
Adevarul e esential dar si diferit de la o persoana la alta.
Adevarul ni-l alegem noi.
Daca aveti intrebari pot sa scriu mai mult in urmatorul post.