Eliberarea si Acceptarea

        Daca nu va suparati vreau sa va anunt ca Vacanta de Vara a intrat in viata mea facandu-ma mai fericita , in primul rand pentru ca am timp in sfarsit sa scriu tot ce imi doresc pe acest blog. Imi pare bine ca am cateva vizualizari , va sunt foarte recunoscatoare , sper sa va ajut sa va deslusiti cateva dintre raspunsurile pe care le-ati pus in minte si care nu va dadeau pace.
De acum numarul postarilor vor creste , dar si densitatea continutului lor.

-Vara-

       Acea adiere , lina si dulce a verii insfarsit imi trece printre degete. Parca deja simt mirosul sarat al marii si pot sa simt nisipul ce aluneca printre degetele de la picioare, parca pot sa simt cum soarele imi bate in ochi si ma chinuie ca sa nu pot sa-i deschid , parca briza marii zbuciumata trece pe langa mine iar zgomotul pescarusilor imi trece neobservat pe la ureshi, si parca as mai simti si cate un val jucaus ce incearca sa se sparga de mal si care ma pisca pe la picioare din cauza apei reci.
Oh , marea . Litoralul , visul meu . Un vis ce as vrea sa nu se mai termine niciodata. Imi place imbulzeala de pe plaja dimineata , si fapul ca cu greu iti gasesti un loc unde poti sa-ti pui asternuturile de plaja . Cel mai frumos lucru e sa intri in apa si sa iti fie rece dar dupa catva timp sa te obisnuesti si sa incerci sa te duci cat mai departe in larg.
Pentru mine vara inseamna mare, plaja si distractie. E anotimpul cel mai calduros dar si cel mai frumos. Nimic nu poate sa inlocuiasca briza marii si gustul sarat al apei simtit dupa ce ieseam din apa.
Vara . VARA ma face sa zambesc , sa stralucesc si sa ma distrez. Vara ma simt cel mai libera. Vara ma reprezinta.

-Dar sa terminam cu linguselile astea la adresa verii si sa trecem la tema de astazi : Eliberarea si Acceptarea-

Doua lucruri pe care vreau sa le evidentiez in aceasta postare sunt cum am spus si mai sus : Eliberarea si Acceptarea. O sa incep cu Acceptarea pentru ca asa e corect. Am ajuns la Acceptare pentru ca e un lucru important in viata noastra si chiar ar trebuie sa existe din ce in ce mai multa acceptare ci nu respingere. Am observat (chiar si la mine) ca oamenii s-au obisnuit sa respinga unele conceptii , opinii , idei, vietii, moduri de viata si asa mai departe numai din simplu fapt ca asa cred ei la inceput ci nu incearca sa inteleaga acele situatii , sa incerce sa se puna in locul celorlalti si sa incerce sa-i inteleaga si sa-i accepte asa cum sunt. In fine nu la asta m-am referit cand am aduc vorba de acceptare. Acest cuvant aduce mare valva in capul meu atunci cand vine vorba de a ma accepta pe mine insumi. Da. Asa e . Suntem vesnic nemultumiti si nu ne convine nimic din ce avem si din ce nu avem , vrem din ce in ce mai mult pemtru ca avem impresia ca nu avem nimic. Ne plangem toata ziua , in loc sa acceptam si sa ne traim viata  exact asa cum este ea. Trebuie sa ne acceptam pe noi insine si mult asteptata fericire va veni. Pur si simplu nu trebuie sa ne mai gandim la defecte ci la calitati si sa le pretuim mai mult ca orice. Acceptarea e grea , dar foarte importanta daca nu ne acceptam incepem sa creem o noua versiune a noastra , fictiva in mintea noastra iar realitatea va fi sfasietoare pentru noi , din cauza negativitatii impuse atunci cand ne-am recreat. Interesant cum unii oamenii pot face asta , chiar foarte dragut si ar trebui sa fiu mai atenta la oamenii de genul asta pentru ca sunt aproape peste tot . De exemplu politicienii . Nu vreau sa intru intr-o alta arie a acestui subiect care nu e foarte improtanta.
Hmmmmm. Ma gandesc . De ce este oare asa de greu sa ne acceptam? Dar acum imi dau seama. Noi vrem ce nu avem , intotdeauna. Si foamea asta nu se termina daca o hranim . Nu . Chiar nu e bine. Urasc cand lumea vine la mine si incepe sa se planga. Recunoasc am facut-o si eu de foarte multe ori. Acest lucre se numeste teatrul de control. Da acest teatru nu numai ca ne controleaza pe noi inconstient ci si pe ceilalti din jur , asa noi incercam sa furam energie in fiecare zi.
       Ii multumesc scriitorului James Redfield pentru uimitoarea lui carte:Profetiile de la Celestine. O carte foarte intesanta ce e urmata de alte cateva carti , sincer nu mai stiu cate sunt pentru ca nu am mai fost interesata de ele. Dar cred ca o sa le citesc si pe urmatoarele pentru ca curiozitatea arde mai ceva ca un foc. Acesta povesteste de 12 manuscrisuri care au fost descoperite la ruinile Celestine din Peru. Nu cartea vroiam sa va prezint ci , doar parte in care James Redfield povesteste despre teatrul de control.
Acest teatru de control, se declanjeaza in fiecare dintre noi , deoarece suntem oameni , iar oamenii vor putere , cat mai multa putere.Noi incercam sa luam energie de la ceilalti cu ajutorul acestor teatre de control. De exemplu o fata singura la parinti scapa pe jos o farfurie , fetita o ia repede o spala si o pune la loc  dar in timp ce face asta mama ei tipa la ea , o cearta, o bruscheaza chiar daca ea si-a indreptat greseala. Asa mama fetei fiind agresiva , fura energia copilei , in loc sa o lase in pace vazand ca si-a reparat greseala domina copilul care este un izvor al energiei. Trist ...cand te gandesti ca astfel de familii exista.
Teatrul de control e diferit de la un individ la altul, dar poate fi clasificat dupa generalul comportament al individului: Interogatorul, Intimidatorul, Distantul , Bietul-de-mine. Denumirile sunt foarte sugestive , dar o sa va povestesc putin despre fiecare:
1-Interogatorul : intotdeauna pune intrebari, intotdeauna se asigura ca este intr-un anturaj favorabil lui , si cu ajutorul raspunsurilor acumulate de-a lungul vietii , ei isi formeaza propriul sistem de aparare . Se asigura ca el este superior celor din jur , si incearca sa analizeze cat mai bine toti oamenii gasindu-le punctele slabe.
2-Intimidatorul: intotdeauna agresiv, indiferent de circumstante. El incearca sa intimideze adversarul sau poate chiar si o persoana apropriata , folosind atacuri verbale si fizice.
3-Distantul: intotdeauna in banca lui , asteptand ca lumea sa-i cada la picioare sa-l intrebe de ce nu se alatura grupului, comunicatiei, dezbaterii si asa mai departe. Prin comportamentul distant , el atrage oamenii , chiar daca nu isi da seama cateodata. Intotdeauna vorbeste mai putin , este codasul grupului,are o stare inagreabila, nu-i place sa se afirme dar totusi are o satisfactie atunci cand lumea se intereseaza de starea lui .
4-Bietul-de-mine: intotdeauna se plange. De obicei se dezvolta in preajma unui intimidator . Nu reactioneaza, face pe victima, plange tot timpul, ii place sa isi discute problemele in public pentru a impresiona si manipula lumea.
Da! neacceptarea duce la creerea acestor personalitati si a depinderea de acest mod de viata , pentru ca individul pur si simplu nu poate sa traiasca fara a influenta si manipula oamenii .
Acceptarea sinelui e primul pas catre fericire , numai daca acceptam cine suntem si realizam de ce am fost trimisi aici deabea atunci putem spera ca vom gasi Fericirea Eterna.
Al doilea pas dupa cum cred ca ati observat este Eliberarea. Un lucru usor  pentru cei care se respecta, pentru cei care se iubesc si cred in ei insisi si daca primul pas indeplinit toate acestea ar trebui sa fie prezente.Dar unii pot avea remuscari ca de exemplu eu , iar samanta aceea disgratioasa din mine , mai inmugureste cateodata. Eliberarea e foarte usoara , dar foarte grea daca ti-e frica de viitor , asa ca uita de consecinte si fii tu insuti , fa ce vrei dar cu cateva abtineri. Sa ne reamintim ca libertatea are si ea limitele ei. Eliberarea la care ma refer este despre lucrurile pe care le putem face pentru a ajuta lumea, pentru a fi ceva in lumea asta mare chiar daca credem ca nu insemnam nimic . Daca ne eliberam fortele interioare, energia pozitiva , si armonia meditata in subconstient putem face pace in lume . Fiecare are un rol , un rol scurt dar foarte important . Destinul si Timpul ne decid noua viata dar numai noi decidem caile pe care o indeplinim. Eliberarea sufleteasca , e necesara, e fericire , pur si simplu nu te mai gandi la niciun rau si lasa ca lucrurile sa curga lin , ca apa rece al unui izvor de munte, cu pietre din ce in ce mai mari, dar care in ciuda lor apa ajunge la destinatie , limpede ca inainte.
Fericirea Eterna depinde de noi , de gandurile , si faptele noastre dar mai ales de incredere si credinta.