Durerea

Cateodata durerea isi infinge radacinile , din ce in ce mai adanc in noi iar gandurile infernale se zvarcolesc tot timpul , nelasandu-ne sa avem pace si liniste in suflet. Ma gandesc doar : de ce trebuie singuri sa ne complicam viata. Pur si simplu singuri ne amagim , lasand gandurile sa ne bantuie tot timpul. Am putea totusi sa le dam deoparte si sa ne traim viata. Este foarte greu , cateodata ne bantuie si nu le putem alunga , sau daca la alungam ele revin si ne chinuim in continuare.
Durerea vine din interiorul inimii si mai ales din cauza ca nu ne iubim pe noi insine, sau din cauza ca cineva pe care dorim nu ne iubeste sau nesimtim abandonati. Stiu aceasta durere nu se va opri niciodata , dar trebuie sa luptam sa putem trai cu ea si sa devenim imuni la ea, pentru ca de multe ori e numai in capul nostru.

Ar trebui sa lasam aceasta lume a noastra, ce se creeaza in noi , cu ajutorul tuturor problemelor si durerilor. Ar trebui sa lasam viata sa aiba cursul ei indiferent daca ni se intampla lucruri bune sau mai putin bune.

Eliberarea si Acceptarea

        Daca nu va suparati vreau sa va anunt ca Vacanta de Vara a intrat in viata mea facandu-ma mai fericita , in primul rand pentru ca am timp in sfarsit sa scriu tot ce imi doresc pe acest blog. Imi pare bine ca am cateva vizualizari , va sunt foarte recunoscatoare , sper sa va ajut sa va deslusiti cateva dintre raspunsurile pe care le-ati pus in minte si care nu va dadeau pace.
De acum numarul postarilor vor creste , dar si densitatea continutului lor.

-Vara-

       Acea adiere , lina si dulce a verii insfarsit imi trece printre degete. Parca deja simt mirosul sarat al marii si pot sa simt nisipul ce aluneca printre degetele de la picioare, parca pot sa simt cum soarele imi bate in ochi si ma chinuie ca sa nu pot sa-i deschid , parca briza marii zbuciumata trece pe langa mine iar zgomotul pescarusilor imi trece neobservat pe la ureshi, si parca as mai simti si cate un val jucaus ce incearca sa se sparga de mal si care ma pisca pe la picioare din cauza apei reci.
Oh , marea . Litoralul , visul meu . Un vis ce as vrea sa nu se mai termine niciodata. Imi place imbulzeala de pe plaja dimineata , si fapul ca cu greu iti gasesti un loc unde poti sa-ti pui asternuturile de plaja . Cel mai frumos lucru e sa intri in apa si sa iti fie rece dar dupa catva timp sa te obisnuesti si sa incerci sa te duci cat mai departe in larg.
Pentru mine vara inseamna mare, plaja si distractie. E anotimpul cel mai calduros dar si cel mai frumos. Nimic nu poate sa inlocuiasca briza marii si gustul sarat al apei simtit dupa ce ieseam din apa.
Vara . VARA ma face sa zambesc , sa stralucesc si sa ma distrez. Vara ma simt cel mai libera. Vara ma reprezinta.

-Dar sa terminam cu linguselile astea la adresa verii si sa trecem la tema de astazi : Eliberarea si Acceptarea-

Doua lucruri pe care vreau sa le evidentiez in aceasta postare sunt cum am spus si mai sus : Eliberarea si Acceptarea. O sa incep cu Acceptarea pentru ca asa e corect. Am ajuns la Acceptare pentru ca e un lucru important in viata noastra si chiar ar trebuie sa existe din ce in ce mai multa acceptare ci nu respingere. Am observat (chiar si la mine) ca oamenii s-au obisnuit sa respinga unele conceptii , opinii , idei, vietii, moduri de viata si asa mai departe numai din simplu fapt ca asa cred ei la inceput ci nu incearca sa inteleaga acele situatii , sa incerce sa se puna in locul celorlalti si sa incerce sa-i inteleaga si sa-i accepte asa cum sunt. In fine nu la asta m-am referit cand am aduc vorba de acceptare. Acest cuvant aduce mare valva in capul meu atunci cand vine vorba de a ma accepta pe mine insumi. Da. Asa e . Suntem vesnic nemultumiti si nu ne convine nimic din ce avem si din ce nu avem , vrem din ce in ce mai mult pemtru ca avem impresia ca nu avem nimic. Ne plangem toata ziua , in loc sa acceptam si sa ne traim viata  exact asa cum este ea. Trebuie sa ne acceptam pe noi insine si mult asteptata fericire va veni. Pur si simplu nu trebuie sa ne mai gandim la defecte ci la calitati si sa le pretuim mai mult ca orice. Acceptarea e grea , dar foarte importanta daca nu ne acceptam incepem sa creem o noua versiune a noastra , fictiva in mintea noastra iar realitatea va fi sfasietoare pentru noi , din cauza negativitatii impuse atunci cand ne-am recreat. Interesant cum unii oamenii pot face asta , chiar foarte dragut si ar trebui sa fiu mai atenta la oamenii de genul asta pentru ca sunt aproape peste tot . De exemplu politicienii . Nu vreau sa intru intr-o alta arie a acestui subiect care nu e foarte improtanta.
Hmmmmm. Ma gandesc . De ce este oare asa de greu sa ne acceptam? Dar acum imi dau seama. Noi vrem ce nu avem , intotdeauna. Si foamea asta nu se termina daca o hranim . Nu . Chiar nu e bine. Urasc cand lumea vine la mine si incepe sa se planga. Recunoasc am facut-o si eu de foarte multe ori. Acest lucre se numeste teatrul de control. Da acest teatru nu numai ca ne controleaza pe noi inconstient ci si pe ceilalti din jur , asa noi incercam sa furam energie in fiecare zi.
       Ii multumesc scriitorului James Redfield pentru uimitoarea lui carte:Profetiile de la Celestine. O carte foarte intesanta ce e urmata de alte cateva carti , sincer nu mai stiu cate sunt pentru ca nu am mai fost interesata de ele. Dar cred ca o sa le citesc si pe urmatoarele pentru ca curiozitatea arde mai ceva ca un foc. Acesta povesteste de 12 manuscrisuri care au fost descoperite la ruinile Celestine din Peru. Nu cartea vroiam sa va prezint ci , doar parte in care James Redfield povesteste despre teatrul de control.
Acest teatru de control, se declanjeaza in fiecare dintre noi , deoarece suntem oameni , iar oamenii vor putere , cat mai multa putere.Noi incercam sa luam energie de la ceilalti cu ajutorul acestor teatre de control. De exemplu o fata singura la parinti scapa pe jos o farfurie , fetita o ia repede o spala si o pune la loc  dar in timp ce face asta mama ei tipa la ea , o cearta, o bruscheaza chiar daca ea si-a indreptat greseala. Asa mama fetei fiind agresiva , fura energia copilei , in loc sa o lase in pace vazand ca si-a reparat greseala domina copilul care este un izvor al energiei. Trist ...cand te gandesti ca astfel de familii exista.
Teatrul de control e diferit de la un individ la altul, dar poate fi clasificat dupa generalul comportament al individului: Interogatorul, Intimidatorul, Distantul , Bietul-de-mine. Denumirile sunt foarte sugestive , dar o sa va povestesc putin despre fiecare:
1-Interogatorul : intotdeauna pune intrebari, intotdeauna se asigura ca este intr-un anturaj favorabil lui , si cu ajutorul raspunsurilor acumulate de-a lungul vietii , ei isi formeaza propriul sistem de aparare . Se asigura ca el este superior celor din jur , si incearca sa analizeze cat mai bine toti oamenii gasindu-le punctele slabe.
2-Intimidatorul: intotdeauna agresiv, indiferent de circumstante. El incearca sa intimideze adversarul sau poate chiar si o persoana apropriata , folosind atacuri verbale si fizice.
3-Distantul: intotdeauna in banca lui , asteptand ca lumea sa-i cada la picioare sa-l intrebe de ce nu se alatura grupului, comunicatiei, dezbaterii si asa mai departe. Prin comportamentul distant , el atrage oamenii , chiar daca nu isi da seama cateodata. Intotdeauna vorbeste mai putin , este codasul grupului,are o stare inagreabila, nu-i place sa se afirme dar totusi are o satisfactie atunci cand lumea se intereseaza de starea lui .
4-Bietul-de-mine: intotdeauna se plange. De obicei se dezvolta in preajma unui intimidator . Nu reactioneaza, face pe victima, plange tot timpul, ii place sa isi discute problemele in public pentru a impresiona si manipula lumea.
Da! neacceptarea duce la creerea acestor personalitati si a depinderea de acest mod de viata , pentru ca individul pur si simplu nu poate sa traiasca fara a influenta si manipula oamenii .
Acceptarea sinelui e primul pas catre fericire , numai daca acceptam cine suntem si realizam de ce am fost trimisi aici deabea atunci putem spera ca vom gasi Fericirea Eterna.
Al doilea pas dupa cum cred ca ati observat este Eliberarea. Un lucru usor  pentru cei care se respecta, pentru cei care se iubesc si cred in ei insisi si daca primul pas indeplinit toate acestea ar trebui sa fie prezente.Dar unii pot avea remuscari ca de exemplu eu , iar samanta aceea disgratioasa din mine , mai inmugureste cateodata. Eliberarea e foarte usoara , dar foarte grea daca ti-e frica de viitor , asa ca uita de consecinte si fii tu insuti , fa ce vrei dar cu cateva abtineri. Sa ne reamintim ca libertatea are si ea limitele ei. Eliberarea la care ma refer este despre lucrurile pe care le putem face pentru a ajuta lumea, pentru a fi ceva in lumea asta mare chiar daca credem ca nu insemnam nimic . Daca ne eliberam fortele interioare, energia pozitiva , si armonia meditata in subconstient putem face pace in lume . Fiecare are un rol , un rol scurt dar foarte important . Destinul si Timpul ne decid noua viata dar numai noi decidem caile pe care o indeplinim. Eliberarea sufleteasca , e necesara, e fericire , pur si simplu nu te mai gandi la niciun rau si lasa ca lucrurile sa curga lin , ca apa rece al unui izvor de munte, cu pietre din ce in ce mai mari, dar care in ciuda lor apa ajunge la destinatie , limpede ca inainte.
Fericirea Eterna depinde de noi , de gandurile , si faptele noastre dar mai ales de incredere si credinta.

Crede si se va indeplini!

De acum asta e motto-ul meu:CREDE SI SE VA INDEPLINI!
Cred ca e destul de sugestiva aceasta expresie si o folosesc foarte des, pentru ca e foarte adevarat. Nici nu mai tin minte unde am vazut-o sau auzit-o dar imi place si mai ales cred in ea si cred ca cu totii ar trebui.
Cred ca la un moment dat s-au facut niste statistici, sau cel putin asa am citit, despre increderea in sine si in ceilalti. S-a dovedit ca oamenii care au mai multa incredere in ei si sunt siguri , sunt optimisti si cred in ceea ce si-au propus au o mai mare reusita de cat cei care sunt pesimisti , care nu cred in forta proprie , care nu au nici o urma de speranta sau dace ea e foarte mica nu au ceea ce isi doresc.
Din experienta proprie am observat ca este adevarat . Am analizat oamenii din jurul meu. Dar am si incercat pe pielea mea. Atunci cand eram pesimista sau bosumflata si ziceam ca nimic nu se intampla bine , chiar asa era. Mi se intamplau lucruri ce imi afectau in mod rau starea de spirit care si asa nu era buna. Chiar si o nota mai proasta , chiar si o scurta cearta sau o intamplare opusa la ceea ce visam eu , toate se intamplau pentru ca eu nu aveam incredere ca ce vreau eu sa se intample se va intampla
Dar cand incerc sa privesc lumea intr-un mod mai bun , si cred in mine sau cel putin in lucrul pe care doresc sa se intample , mai devreme sau mai tarziu acel lucru s-a intamplat asa cum am vrut.
Sentimentul pe care il ai cand un vis se implineste oricat de mic ar fi el , este uimitor, te simti in viata , te simti renascut si mai ales fericit si entuziasmat.
Deci sfatul meu este sa credeti in voi , chiar daca uneori e imposibil de facut asta, dar incercati si vi se va indeplini.

Eu vreau sa stiti ca viata asta nu e chiar asa de rea cum pare. Doar nu ne complicam prin gandurile noastre intortochiate , absurde , pesimiste, rele , abuzive si chiar impulsive. Ca totul sa iasa bine sau mai bine zis cum ne zice destinul trebuie sa lasam toate abzurditatile la oparte sa ne vedem de drum , si sa lasam ca lucrurile sa curga, sa vina de la sine , pentru ca daca ceva ne este menit el va veni singur ci nu l-a chemarile noastre sau atunci cand nu suntem pregatiti. Noi oamenii le vrem pe toate pe tava, nu avem rabdare de loc , suntem curiosi  si intr-un fel e bine pentru ca daca nu eram inventivi , curiosi si asa mai departe tehnologia nu mai era cea de astazi,cunostiintele noastre erau mai limitate  iar eu nu puteam sa va mai scriu aceste chestii. Dar totul are o limita. Pentru ca noi am fost dotati cu o inteligenta fara limite ar trebui sa o cultivam dar incetul cu incetul , toate la timpul lor , nu-i asa?
Exact ce am spus mai intainte. Pana acum evolutia noastra a crescut treptat , incet dar sigur , dar mi-e teama din cauza instinctului nostru animalic ce zace in fiecare dintre noi , sa distrugem tot acest pamant sacru si sa ajungem la fel ca inainte :niste maimute fara par din grota. Vad ca peste tot oamenii vor sa se domine unii pe altii iar asta mie nu mi se pare inregula . Noi ar trebui sa ne intelegem unii cu altii pentru ca suntem inteligenti , creativi, inventivi, curiosi, avem un suflet mai complex decat orice vietate , iar noi ne batem joc.
Cred ca am ajuns intr-o alta parte a discutiei, dar in mare parte are legatura si cu increderea.
Despre dominatii o sa fac o alta postare.

Autocunoasterea.

Da. Autocunoasterea. Un lucru foarte important. Imi pare bine sincer ca am deschis subiectul. Multa lume , defapt majoritatea nu ajunge sa se autocunoasca pana la sfarsitul vietii lor, si astfel raman in dubii.E trist sa nu stii atunci pe patul de moarte , de ce mori, ce ai indeplinit . ce nu ai indeplinit. care sunt calitatile tale. defectele si asa mai departe. Chiar foarte trist. Autocunoasterea nu sta numai in depistarea anumitor calitati sau defecte dar si in descoperirea partii sufletesti, spirituale si ceresti a noastra si a indeplini scopul pe care il purtam de la nastere. 
E foarte greu sa te autocunosti , pentru ca mai ales trebuie sa stii sa iti asculti propriile ganduri, sau chiar sa iti asculti sufletul. Acest fenomen se declanseaza la varsta adolescentii cand tinerii isi pun mii si mii de intrebari (mai exact intra cu totul in dimensiunea noastra) ei descopera ca lumea nu mai e cum era inainte , incep sa se inchida in ei pentru a cauta raspunsurile la intrebarile sacaitoare din inauntrul lor. Acestia incep sa isi doreasca sa fie independenti , astfel putandu-si descoperi talentele. De obicei ei nu sunt ghidati de nimeni (intr-un fel e bine) si astfel nu sunt indreptati spre calea spirituala a autocunoasterii. Dupa maturizare, terminarea unei scoli , acestia uita de autocunoastere si isi indreapta atentia spre creerea unui noi familii sau nu dar a unui camin foarte sigur, si ii intereseaza partea materiala a vietii. Dupa un timp mai spre varsta a treia ei isi dau seama ca fericirea nu vine din bogatii materiale , mii de case sau aur cat cuprinde , ci din puritatea sufletului, din satisfacerea lui de a indeplini adevaratul scop pentru care ei sunt aici. 
Unii isi reiau procesul de autocunoastere indreptandu-se spre biserici , manastiri sau pocaindu-se , altii indreptandu-se spre ocultism , magie si spiritualism, altii in secte ale omenirii , altii intr-un regim nebun infiintati de anumiti oameni ce se cred superiori, sau chiar stand cu mainile in san si gandindu-se singuri la acest intreg univers crezand in orice: in dumnezeu , in magie , in minuni si etc. 
Dar suparator este ca majoritatea nu isi dau seama ca ei traiesc in aceasta lume si isi bat joc de corpul material si de cel spiritual. 
Autocunoasterea e un proces greu si se face doar in timp nu deodata si mai ales cu rabdare, iubire de sine si incredere de sine. 

Sinceritatea

Sinceritatea pentru mine e un lucru vag. E un vid ciudat pe care nu pot sa-l definesc si sa-l inteleg.
Chiar azi am fost intr-o situatie in care lumea din jurul meu era sincera cu mine.

E singura data cand asta s-a intamplat. Ma simteam bine stiind ca ei vor sa aflu varianta lor de poveste. Stiu ca toata lumea zice ca e sincera . Dar sinceritatea lumii nu e tocmai sinceritate, pentru ca in orice cuvant sau propozitie pe care o spunem exista amprenta noastra . Noi povestim din perceptia noastra ceea ce inseamna ca unele chestii le zicem cum vrem noi sa le vedem nu cum sunt ele cu adevarat.Prin sinceritate noi alegem numai lucrurile sincere cu noi insine nu cu ceilalti din jur.
Eu personal cand sunt sincera si spun lucrurile pe fata , in primul rand sunt sincera cu mine . Dar intotdeauna nu spun tot . Pur si simplu parca ceva nespus ramene agatat undeva in nestiut. Este foarte stresant acel sentiment cand crezi ca mai ai ceva de spus dar nu stii ce. Pe moment nu ne dam seama , dar dupa cateva momente dupa ce timpul s-a scurs iti amintesti ca defapt ai omis ceva, dar nu iti dai seama ce anume este.
In concluzie sinceritatea e partiala, pentru ca ea e culeasa din alte mii de variante de raspuns.Numai aevarul poate decide realitatea in care te afli.

-Adevarul-

Schimb subiectul si trec la Adevar. Un lucru important in viata oamenilor.Chiar foarte important.
Am observat la multi oameni ca isi aleg singur Adevarul pe care vor sa afle . E destul de interesant. Nu stiu daca ei isi dau seama , dar i-am urmarit foarte indeaproape. Ei vad doar ce vor ei(doamne ce mi-as dori sa fie la fel si cu mine). Ei treiesc in realitati diferite in functie de Adevarul pe care il cred, iubesc, aleg si inteleg. Dar asa e cu toata lumea de ce as nega. Realitatile difera de la una la alta pentru ca si perspectiva difera si ea , aceasta fiind in mare concordanta cu adevarul. Legaturile dintre  elementele de vizualizare psihologica a oamenilor sunt foarte importante toate realizandu-se in subconstient apoi fiind aplicate cu ajutorul mintii si a gandului in partea noastra constienta.
Adevarul e esential dar si diferit de la o persoana la alta.
Adevarul ni-l alegem noi.
Daca aveti intrebari pot sa scriu mai mult in urmatorul post.

Oricine se intreaba despre orice.

Oricine are anumite neclarificati pe care il fac sa o ia razna cateodata. Fiecare dintre noi avem cate o intrebare ce hiberneaza in adancul mintii noastre si a subconstientului. Pentru a vindeca aceasta enervanta si stresanta boala ce sta imprimata in minte ca un tatuaj trebuie sa te asiguri in primul rand ca iti pui intrebarea corecta si de ce.

.
Trebuie sa fii sigur de ceea ce vrei sa afli si vei afla. Trebuie sa crezi ca vei descoperi ce vrei sa descoperi iar atunci totul va fi exact cum ai dorit.,,Cateoadata intrebarile sunt complicate si raspunsurile simple" spunea Dr. Seuss. Mare dreptate . Cateodata e bine sa avem incredere in noi indiferent ce vrem sa stim de la viata pentru ca daca noi suntem siguri pe noi insine atunci totul va fi exact cum am dorit. 
Spun asta pentru ca de multe ori lumea e nefericita de raspunsurile , rezultatele  pe care au venit in speranta de a ne satisface nevoia de raspunsuri, acestea fiind nefavorabile modului nostru de a gandi sau sunt cu totul diferite de ce vroiam noi sa aflam sa asteptam. Asta este pentru ca subconstientul nostru face ca lucrurile sa se intample , impingand in afara areei noastre impulsuri catre univers cum ar fi S.O.S-urile. Pur si simplu ce vrem sa aflam -il ascundem in subconstient iar ce vrem sa se intample(care poate sa fie cu totul invers) il blocam in minte , facandu-ne singuri aluzii, lasand ca adevaratul scop sa umble prin subconstient de nebun. De aceea aceste italniri neconfortabile cu destinul se produc.
- Bine......am deviat putin de la subiect.-
Tot ce ne dorim se intampla si stim si noi asta. De la cele mai neinsemnate dorinte pana la cele mai interesante intrebari incomode sau MISTERIOASE din adancul nostru enigmatic. 
Fiecare dintre noi  avem cate o intrebare ce hiberneaza in adancul mintii noastre si a subconstientului.
 Oricine are anumite neclarificati pe care il fac sa o ia razna cateodata.

 Despre Mine. Un nou blog.

Buna.
Imi place ceea ce fac ,indeosebi pentru ca e creativ si interesant dar mai ales relaxant, dar mi-am propus sa ies putin din aria mea obisnuita si sa scriu acest blog nou.
Sunt noua la chestia asta dar cred ca ma voi adapta usor , mai ales ca vine vara si voi avea timp sa postez. Momentan lucrez la o carte , destul de greu . Nu prea am timp pentru ca mai ales perioada aceasta e foarte grea, trebuie incheiate mediile , iar mai ales trebuie sa ma concentrez ca sa nu mi le
 stric.

Acest blog este (despre cum scrie si in titlu) despre nenumaratele mistere si enigme pe care viata ni le da. M-am hotarat sa scriu despre asta intrucat si eu ma confrunt cu unele dintre miile de probleme ale vietii.
Imi pare bine daca tu ca citior te-ai invoit sa imi citesti postarea. Asta imi da incredere si speranta. Sunt foarte entuziasmata sa vad cum va merge acest blog. Poate ca va prinde bine voua cititorilor.