Scrisul. E un cuvant atat de expresiv si determinant, atat de complex dar si de abstract in acelasi timp. Scrisul pe cum e la randul lui un cuvant, este si o notiune paradoxala. Scrisul precum vorbirea este un mecanism complex, unde gandurile, imaginatia, sentimentele, notiuni cu caracter abstract, involuntare si nefizice se imbina cu procesele fizice din mintea umana: ratiunea, conectarea si transportul influxinilor energiei prin neuroni, activitatea creerului,dar si cu cele exterioare: miscarea mainii si implicit al degetelor, dar si frecarea penitei sau pixului de foaia alba, goala ce asteapta sa fie aranjata si decorata cu ceea ce exprimam si scriem noi, sau chiar bolborositul nostru atunci cand incercam sa surprindem gandirile noastre cu cuvinte cat mai ample si concrete.
Ce pot sa spun despre scris? Cum ma influenteaza pe mine? Cum ma ajuta? Cum ma determina la anumite actiuni? Cum ma deprima sau impiedica?
Eu sunt o scriitoare, toata lumea neaga asta, dar eu stiu ca sunt o scriitoare.Toti suntem.Scrisul ma defineste, ma face sa ma eliberez, ma face sa am speranta pentru viitor si pentru propria persoana. Scrisul e ceva magic, unde imaginatia se converteste din forma unor sentimente si imagini, in cuvinte, care la randul lor cand sunt citite se vor converti la forma lor initiala.
Scrisul e ceea ce iubesc eu cel mai mult sa fac iar nimic nu ma poate opri ca sa ma exprim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu